Cristian Bodnarescu

Cuvântul lui Cristian Bodnărescu

2011-12-20T02:52:00.000-08:00

Cristian Bodnărescu îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte scriitorul Cristian Bodnărescu denotă că este în primul rând roman!
profesor universitar Viorel Dontu

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.ziarulzidul.ro între orele 20 şi 23.

Cuvântul lui Cristian Bodnărescu

Luna noiembrie a anului 2011 este pentru scriitorul Cristian Bodnărescu una fructuoasă. Ea marchează apariţia sa în 3 volume, anume: în Atologia ,,Cuvântul în Timp'', în cartea ,,De vorbă cu Stelele'' (fiind intervievat de academicianul George Roca, scriitor din Sidney) şi în Buletinul semestrial ,,Bibliotheca Septentrionalis'' al Biblitecii Judeţene ,,Petre Dulfu'' din Baia Mare.
Antologia Cuvântul în Timp apărută în noiembrie 2011 este foarte frumoasă. Este realizată artistic. Hârtia este de calitate şi tirajul cărţii este foarte mare. Cristian Bodnărescu figurează pe locul 3 în ierahie din cei 30 de scriitori aleşi. Poeziile sale mi s-au părut de o maturitate extraordinară, genialitatea regăsindu-se în spiritul acestor poezii. Stilul lui Cristian Bodnărescu este diferit faţă de ce aţi văzut dumneavoastră în alte poezii. Nu este un stil imitator precum adopta unii scriitori ce îi imitia pe Eminescu ori Arghezi. Nu, domnul Cristian Bodnărescu este un el, un original şi asta este important. Degeaba mai apare aiurea câte un scriitoraş ieftin care se cam trage din mantaua lui Eminescu, parafrazându-l pe Gogol. Eu nu fac altceva decât să spun adevărul; iar adevărul curat este că domnul Cristian Bodnărescu scrie poezii valoaroase.
,,După moartea bunicului meu am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie. Astfel, i-am dedicat o poezie, apoi o altă lui Iosif, personajul biblic; care a fost apreciată de profesoară de religie, nedorind însă să o citesc în clasă. Pe atunci aveam 9 ani.'', ne spune scriitorul.
,,Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris, în anul 1992.'' afirma domnia sa Cristian Bodnărescu.
Pe scriitorul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut pentru prima dată la cenaclul Quasar în anul 2000. Este un om pe cât de valoros pe atât modest. Domnul Cristian Bodnărescu este realizator de şedinţe ale cenaclului Quasar până în anul 2008. Dumnealui face multe lucurri bune şi munceşte enorm de mult (unul din rezultatele dumnealui este Radio Zidul- www.radiozidul.ro).
Citind despre domnul Cristian Bodnărescu în prezentarea sa realizată în antologia ,,Cuvântul în timp'' putem afla că este un tânăr academician în cadrul Camerei Deputaţilor a Academiei de Studii Înalte, Iaşi.
Poetul Cristian Bodnărescu intra prin apariţia dumnealui în această antologie a scriitorilor romani în rândul erudiţilor care nu întâmplător s-au născut pe tărâmurile româneşti, cu predilecţie.
Iubirea omniprezenta în poezia lui Cristian Bodnărescu depăşeşte granita esteticii, fiind o dorinţă a spiritului uman şi nu doar o simplă trăire pur emoţională, trivială.
,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e'' scrie în Biblie, versuri preluate şi de Marin Preda în ,,Cel mai iubit dintre pamanteni''. Unele lucruri se scriu doar cu sânge. Plutirea indumenzeita prin sânge a poporului român atinge universalitatea în dor şi dragoste.
Poezia lingvistică a poeziei noastre româneşti o reprezintă creaţia lui Cristian Bodnărescu.
Rămânem în antologia poeziei româneşti prin acest mare poet care este Cristian Bodnărescu! Eu manifest respect şi dragoste faţă de poezia domnului Cristian Bodnărescu.
Nu în fiecare zi avem plăcerea de a citi această poezie care ne ajută să fim mai aproape de viaţă, de spirit şi de spiritualitatea românească.
Sunt mulţi oameni care au văzut în Cristan Bodnărescu valoarea unui poet adevărat, ce spune ceva eternităţii şi reprezintă o generaţie; între care şi consiliul consultativ al antologiei de faţă. Lumea s-a cam săturat de pseudocultura, de pseudoştiinţa, de pseudocunoastere şi e un lucru bun. Cristian îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte dumnealui este în primul rând roman!
Domnul Cristian Bodnărescu e un poet bun, care ştie ce vrea. Pentru a putea scrie o poezie trebuie să munceşti mult şi să ai multă cultura în spate. Munca şi talentul au făcut din domnul Cristian Bodnărescu să fie şi un poet antologic, de crestomatie.

Crestomatii

Antologiile sau crestomatiile sunt foarte puţine. Trebuie să recunosc că până în 1989 erau destul de numeroase. Eu am avut şansa din liceu să folosesc aceste antologii de texte literare, putând lua ce-i mai frumos de la aceşti mari scriitori romani. Prima crestomatie a fost a lui Timotei Cipariu, erudit roman, unul din membrii fondatori ai Academiei Romane şi omul care se apropie de titanul nostru Bogdan Petriceicu Haşdeu. Linia continua cu Dimitire Cantemir şi George Călinescu, omul care pune bazele teoriei literare româneşti , semnând istoria literaturii româneşti. Al Piru şi Marino de la Cluj sunt discipolii lui George Călinescu.
Al Piru era acid. Faţă de un scriitorul Boureanu şi-a permis să afirme: ,,Dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă poezia lui, analizaţi-i numele''. Adrian Păunescu are o poezie, ,,Calul calare'' care tot repetă ,,Calul călare pe calul calare''; nemaiterminandu-se acel cal. Al Piru spunea ,,Aceasta este poezia lui Adrian Paunescu''. Pe Al piru l-am cunoscut, el venind acasă la mine. Eram prieteni de familie, domnul Al Piru fiind coleg cu tatăl meu, profesorul Dumitru Dontu. De atunci nu mai apar numeroase antologii, nu ştiu ce se întâmplă.
Antologia ,,Cuvântul în Timp'' este uluitoare şi beneficiază de respectul meu. Este precum volumul ,,Cuvinte potrivite'' semnat de Tudor Arghezi.

Poezia lui Cristian Bodnărescu

Oferim patru compozitii ale autorului drept cadou de Crăciun.
Poezia ,,Domino'' este un domino al cuvintelor şi gândurilor domniei sale Cristian Bodnărescu, în ea fiind relevant spiritul rock-ului; dumnealui fiind un pasioant al acestui gen muzical, la fel ca şi mine. ,,Domino'' este un ,,joc al cuvintelor'' dacă alegem metafora argheziană.

Domino

Marea gândurilor necuvântate
Din al tău ochi stins se varsă
Şoapte macabre se întrevăd
Sub pale măşti pe cerul negru.
Cuvântul damnat plin de extaz păşeşte
Pe umbra gândului beatic de primăvară
Descătuşat de orice robie temporală.
Atunci vocea de cenuşă lumină
A copiilor stafii tomnatice.
A fost într-un vis trecut, de mai târziu…

Şi n-am mai apucat împreună a păşi
În grădina noastră damnată
Pentru ultima oară…
Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii
Urma paşilor pierduţi în neant.
Din flaut statuile micilor îngeri cântă
Fastuosul nostru concert de rock
…Ultimul concert de rock.

Suntem acum doi bătrâni
Batjocoriţi de Dumnezeu
Însă eu voi face o vrajă
Ultimă vrajă din această viaţă.
Deschide ochii şi luna ne va lumina
Tinerele chipuri angelice
La apus de orizont.
Buzele noastre vinete se vor lipi
Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor
…Noaptea învierii noastre.
Acum închide ochii muza mea
Timpul nostru a trecut şi etern vom lumina
Întunecatul necuprins.

Cristian Bodnărescu
-2009-

Ana, cel mai simplu şi frumos nume. Nume de sfântă, Ana fiind mama Sfintei Fecioare Maria. Ce este mai frumos decât să-ţi iubeşti mama, ce este mai sfânt? În poezie poetul Cristian Bodnărescu retrăieşte dragostea eternă a eternului spirit. Este o trăire îndumnezeită, cutezând spre dragostea şi iubirea eternă. Nimic nu este mai frumos de a simţi dragostea ce-ţi vine din suflet şi e bine să avem un suflet de copil. Deschidem o cutie a inteligenţei umane prin poezia ,,Ana'' a lui Cristian Bodnărescu.

Ana
-cea care-a murit-

Pentru toţi cei care au dăruit tot
Pentru o clipă şi o clipă pentru tot,
Stingându-se dureros, la zori..

Visul de apoi,durere
Taina goticelor ziduri
Mai păstrează lacrima
Dansului de muze virgine
Ce din a ta umbră apune.
Taine ale trecutului, meschine
Al măştilor chip iau.
Ele râd…
Cu sete ele beau suflul pereţilor
Săraci bătrâni,ce nu se-ncumetă
A muri, în taina de-altădată trăind
…a negrului trandafir.
Suflul greu al bătrânilor
Este luat de vechile candelabre…
Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică
Oferindu-i garoafele morţii.
Şi atunci…atunci glasul cavoului
Îţi murmură de crăiasă moartă nume,
Îngropat în el.
Tu aievea pluteai uşor
În paşii nestemaţilor narcişi.
În vis noi apăream,
Iar chipul pictat ne era
Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si
Decăzuţi.
Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,
Şovăielnica rază de minciună
A pierdutului paradis…
Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă
A eternului chaos…
Am conştientizat…
Şi acum,prin cadavrele
Vremelnicelor miraje
Croi-ne-vom drum;
Doi îngeri izgoniţi şi goi
Din al paradisului vis neîmplinit de coşmar.
Iar pe tine te răpeşte
Tandra cântare a sufletelor moarte.
Ne vom revedea?
Tu,vis înfrigurat de toamnă pierdută.
Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze
Care îngână cuvântul interzis
De moartă.
Plutind tu urmezi
Dulcea cântare a copiilor
Ce din glas mort curge
Rostindu-ţi numele:
Ana

Cristian Bodnărescu
-2003-

-cea eternă-

Freamătul vântului în pustiu
Îţi grăieşte conturul chipului;
Ai fost cândva, în eternul vid
De mai târziu.

În nopţile albe
Aievea de mână ne luam
Iar paşii de pustiul perpetuu
Ne erau absorbiţi,
Vântul besmetic pletele ne mângâia
Iar luna plină îţi grava nesfarsita-ţi expresie.

Chipurile statuare
Cu delir ne veghează
Grăbita noastră trecere
La ivirea razelor de soare
Între frunzele pământului.
Imaginea-ţi apare
Atunci când cizmele-mi le calcă
...În Grădina damnată

Susurul izvorului
Chipu-ţi curat păstrează
Atunci când sufletu-ţi revarsa
În spiritul fluviu.

Doar focul aztecilor
Spre cer te eliberează,
Pluteşti în tot şi toate.
Ne vom regăsi la final,
Atunci când timpul
Nu mai poate aştepta.
...Dar tu nu vei mai fi Ana

Cristian Bodnărescu
24 octombrie 2011

Durerea este cumplită în ,,Moarte şi praf'', ea uneori nu iartă nimic. Dragostea platonică este sfâşietoare. Unii consideră dragostea un simplu sentiment, Cristian ne arată că este de fapt o contopire şi unificare în suflet şi simţiri. Aceste sentimente vin să ne redescopere iubirea ce o purtăm în suflet.

Moarte şi praf

Pluteai uşor, iubita mea
Pe calea-mperecheată,
Pe nori fugari tu-mi dezmierdai
Durerea întrupată.
Priveşte-n jur!
Astăzi vom pleca în deşert,
Iar paşii adânci-ne-vom
În zăpada adevărată…
Trăind în basm noi vom zidi
Oaza de minciună, durere şi speranţă,
Unde vom căta spre palatul de Moarte Albă
…doar de noi zărit
Ne vom preface a bea vin, sorbind nisip…
Iar când ne vom pregăti a ne stinge,
Precum două lumânări abisale,
Norii fugari vor răsări.
Eu voi zâmbi, ca Moartea Albicioasă.
Şi-atunci când norii paradisiaci vor pieri, atunci…
Înseamnă ca m-am stins
Gândindu-mă la tine.
Pluteai uşor, iubita mea
Pe calea-mperecheată,
Pe nori fugari tu-mi dezmierdai
Durerea întrupată.

Cristian Bodnărescu
-1999-

Poetul Cristian Bodnărescu revine intru eternitate şi-ntr-un spirit ce freamătă în noapte (poezia Spre Cer). Noaptea, cerul, cosmogoniile şi universurile paralele şi cele care vin freamătă, regăsindu-se în această poezie. Toate aceastea vin din dorinţa domniei sale de a vedea cât mai multe. Cristian Bodnărescu explica voluptatea cerului. Bolta lui se numeşte poezie; este chiar bolta universului poetic. Nimic nu este mai frumos decât să rămâi în eternitatea sclipirii temporalităţii; doar timpul atestă valoarea poeziei.

Spre Cer

Privesc la ceas de noapte
Spre cerul înstelat
Şi astrele-nchegate
Mă cheamă neuitat.

Acolo între ele
Răsare parcă una
Ea peste tot şi toate
E cea mai mândră-ntruna.

Lumina-i ce străluce
Pe-ntunecate bolţi
Cuprinde viduri negre
Şi sorii dezinvolţi.

Sprea ea de mă voi duce,
De ea mă simt chemat
Să zbor acum în pace
Veşnic înaripat.

Astăzi o filă- ‘oi scrie
Şi mândru voi străluce
Doar o călătorie
Al meu gând să apuce.

Voi lumina abisul
Ce-n întuneric plânge
Astrele-mi sunt cuprinsul
Spre ele eu m-oi duce

În ultim ceas frenetic
Când voi simţi sfârşitul
Venind apocaliptic
La fel ca şi-nceputul

Lumina o voi strânge
Adulmecând agale
Noaptea de voi străluce
Cu voluptate mare.

La ultima sclipire
Ce o eman în lume
La steaua-amintire
Purced pe drum de spume.

Privind la tot şi toate
Eu am apus demult
Versuri îmbălsămate
Acuma se aud.

Pe cer în acea noapte
La stea eu mă arăt
Privind spre văi şi ape
În toate-s ancorat.

Mă cheamă neuitat
Şi astrele-nchegate
Spre cerul înstelat
Privesc la ceas de noapte.

Cristian Bodnărescu
-2009-

Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.ziarulzidul.ro între orele 20 şi 23.

profesor universitar Viorel Dontu, critic literar
noiembrie 2011, Iaşi

Omul Adrian Pârvu

2011-08-30T07:22:00.000-07:00

Rubrica: Spiritualitate românească
Autor: Cristian Bodnărescu
Eu nu m-am considerat niciodată un erou, mi-am făcut doar datoria faţă de ţară. (Adrian Pârvu)
Aceste vorbe îmi sună clar în minte şi după un an, le voi păstra în suflet întreaga viaţă. Ar trebui să intre în istorie sau în manualele şcolare; asta dacă ar mai avea loc lângă spaţiul acrodat crainicilor de televiziune.
O clipă... O clipă alături de cei dragi este de nepreţuit şi niciodată un moment în plus cu ei nu este prea mult, indiferent de vârsta acestora. Atât eroul cât şi trădătorul este sortit morţii. Pe data de 2 august 2011 omul Adrian Parvu a trecut la cele veşnice. A fost îngropat pe 3 august în Cimitirul Militar din Bucureşti, fiind însoţit de onoruri militare.
Pentru noi eşti un erou, Adriane!

Despre Adrian Pârvu
Adrian Pârvu s-a născut în comuna Butnăreşti, judeţul Neamţ, pe 23 noiembrie 1920. Domnul Adrian Pârvu deţinele ordinele Steaua României şi Coroana României. A fost medaliat, primind Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri şi Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime. Fiind: locotenent, sublocotenent şi ofiţer orientator, veteranul de război Adrian Pârvu a destăinui mai multe date despre al doilea război mondial în articolul Steaua României pentru Adrian Pârvu, publicat în Ziarul Zidul; pentru câteva momente oferindu-ne oportunitatea de a intra, cel puţin spiritual, în lumea eroilor de pe front al celui de-al doilea război mondial.

Cristian Bodnărescu şi Viorel Dontu vă invita pe toţi miercuri 31 august 2011 de la orele 20 la 22 să ascultaţi emisiunea Spiritualitate românească, ,,Omul Adrian Pârvu’’ numai la Radio Zidul, www.ziarulzidul.ro

Decorat cu ordinul Coroana României cu spade în grad de Cavaler cu panglică de virtute militară, urmând ordinul Steaua României cu spade în grad de cavaler cu panglică de virtute militară, medalia Victoria. În anul 1995 Ion Iliescu i-a oferit medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial (1941-1945) pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea război mondial. Primeşte brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri din partea Ministerului Apărării Naţionale pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi pregătirea profesională. Pe 26 noiembrie 2001 preşedintele României Ion Iliescu şi primul ministru, Adrian Năstase i-au conferit Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime în armată.

Adrian Pârvu este decorat cu ordinul Steaua României

Ordinul naţional Steaua României este cel mai vechi ordin naţional, creat în anul 1864 de domnitorul Cuza Vodă. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român.

A treia etapă a celui de-al doilea război mondial s-a desfăşurat în Cehoslovacia, cu regimentul din prima etapă, pentru Adrian Pârvu . ,,Pe drum am dat peste un ziar în care era publicat că am fost avansat la gradul de locotenent. Acolo am participat cu regimentul până aproape de Bruno la diferite acţiuni de artilerie. Am condus focul de baterie al observatorului divizionului la care eram. În mare, asta este activitatea unui artilerist, el neputând spune că a săvârşit vitejii, fiindcă nu are cum. Mi-am făcut datoria către patrie, asta a fost toată acţiunea mea de război. N-am fost rănit, am avut un mare noroc în viaţă. Am fost decorat pentru serviciul pe care l-am făcut în armată, pentru modul în care am condus. La un moment dat eram la Observator în Cehoslovacia. Am observat o grupă de inamici care încercau să ajungă la punctul de comandă al regimentului de cavalerie pe care-l sprijineam. Am deschis atunci focul de artilerie, chiar dacă aveam interdicţie deoarece aveam doar 40 de proiectile pe zi. Am rezolvat astfel problema de acolo. Iniţial am fost ameninţat că voi fi trimis la Curtea Marţială deoarece n-am respectat ordinul de a nu consuma muniţie. După vreo 2 ceasuri, atunci când s-a aflat ce s-a întâmplat de la Regimentul de Cavalerie, comandantul de regiment m-a propus pentru a fi decorat cu Steaua României. Atunci s-a dat ordinul de zi pe unitate, decoraţiile nedistribuindu-se pe front. În ţară, Steaua României a fost omologată de către regimul Iliescu în Steaua Republicii Populare Române. ‘’

Omul Adrian Pârvu
Doresc să vă istorisesc o întâmplare demnă de comicul situaţional consumată în capela unde era depozitat Adrian Pârvu. O doamnă care a venit la înmormântare m-a recunoscut ca fiind cel ce l-a promovat pe Adrian Pârvu şi a intrat în dialog. Întrebându-mă dacă voi semna un articol care să anunţe moartea eroului, am încuviinţat.

- Ce ziar (din Bucureşti) să cumpăr pentru a-l citi?
- Doamnă (i-am răspuns), Adrian Pârvu este un erou al ţării. Él nu este solista de house pentru a-şi arăta ,,talentele ascunse'' - sub fusta (şi a apărea în ziare, implicit), el nu este ţigan interpret de manele, Adrian Pârvu nu este gay (pentru a participa la parade stradale şi a apărea în ziare, implicit). Eroii naţionali sunt promovaţi în presa din diaspora sau online; prea puţin de presa tipărită. Adrian Pârvu nefiind homosexual, politician, afacerist, şmecher, manelist ori prostituata (doar erou al ţării care şi-a riscat viaţa pentru România), nu poate apărea în presa tipărită.

Ce ne doreşte Adrian Pârvu
Le doresc tuturor ascultătorilor postului Radio Zidul să le dea Dumnezeu sănătate şi să se implice efectiv în realizarea unor emisiuni cât mai bogate!
Eu vă mulţumesc pentru cadoul pe care mi-l oferiţi, această emisiune radio legată de cel de-al doilea război mondial. Pentru mine această emisiune constituie un dar nepreţuit pentru vârsta pe care o am!

Cristian Bodnărescu şi Viorel Dontu vă invita pe toţi miercuri 31 august 2011 de la orele 20 la 22 să ascultaţi emisiunea Spiritualitate românească, ,,Omul Adrian Pârvu’’ numai la Radio Zidul, www.ziarulzidul.ro

Cristian Bodnărescu
Redactor Şef Radio Zidul

Baba atomică

2011-07-26T08:32:00.000-07:00

Prostia la zid
Mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutăţii! (Părintele Nicolae Steinhardt)
Rubrica şi emisiunea Prostia la Zid care îşi face debutul prin acest material reprezintă o necesitate în societatea contemporană româneasca. Noi considerăm că bunul simţ se manifestă prin luarea de atitudine împotriva prostiei şi nu prin tolerarea ei!

Dealtfel, este o poruncă de la Dumnezeu: ,,Şi aşa să stârpeşti raul din sânul tău!'' Deuteronomul, A cincea carte a lui Moise- Biblia. Uciderea sufletului prin prostie este o crimă morală şi spirituală, poate la fel de însemnată precum crima fizică.
Importanta biruinţei cuvântului este covârşitoare, libertatea sufletească împotriva nimicnicirii prin prostie. ,,Oamenii care renunţă la libertate pentru securitate le pierd pe amandoua'' Benjamin Franklin

Părintele Nicolae Steinhardt despre păcatul prostiei şi al fricii:
Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.

Baba atomică

Miercuri 27 iulie 2011 între orele 20 şi 22 profesorul universitar Viorel Dontu va invită să ascultaţi emisiunea ,,Baba Speranţa'' (în cadrul Prostiei la Zid), la Radio Zidul- www.ziarulzidul.ro Emisiunea îi va avea ca invitaţi pe Cristian Bodnărescu, Nas Mariana şi toţi cei ce vor dori să intre-n direct. Trupa de heavy metal Riot (Revolta) va oferi fundalul sonor al emisiunii.

Baba şi mitraliera

Deschid rubrica scrisă ,,Prostia la zid'' relatând cazul unei babe proaste, ori atomice (precum titlul sugerează); pe nume Nas Mariana, care m-a inspirat şi în prezenţa povestire.

Cum a început totul?

,,Doamna'' Nas Mariana a tirmis un e-mail de... pară echipei ziarului Zidul în care acuza echipa şi pe mine de un mesaj primit, care conţine jigniri. Menţionăm că Nas Mariana reprezintă Vila Speranţa din satul Plescoi, comună Berca, judeţul Buzău.
1- mesajul cu pricina nu este semnat, chiar dacă în precedent conţinea oferta noastră publicitara, putând fi trimis de oricine;
2- la o simplă invitaţie s-a răspuns urât, acuzator şi nedemn (se putea solicita elegant scoaterea e-mail-ului). Deci, dacă nu eşti vaccinat şi nu ştii să vorbeşti, nu văd ce pretenţii să ai. Doar un om prost s-ar speria de asta sau ar putea răspunde la aşa ceva;
3- este o conversaţie între persoana respectivă (posibil informaticianul care se ocupa de aşa ceva) şi individa (baba Nas Mariana). Dacă ,,doamna'' Nas ar beneficia de un neuron funcţional ar putea discuta şi răspunde direct şi concis; doar prostituatele încearcă să pârască ,,pe la spate'' altora ori clienţilor persoanei;
4- ,,doamna'' Nas Mariana nu a semnat e-mail-ul, doar semnand cu ,,Vila Speranta''. Nu ştiu ce om sănătos ar vorbi cu o vilă şi nu cu-n om,
5- nu văd ce legătură ar fi între o conversaţie privată pentru promotion, între o posibilă parte tehnică (ori un spam, precum afirma baba Nas Mariana) şi echipa unui trust. Un free lancer poate repezenta sute de societăţi. Şi oricum, dacă ai ceva de spus o spui direct şi nu pe la spate altora, părând (decât dacă eşti babă şi te încadrezi în rubrica Prostia la Zid, precum este prezentul caz).

Baba atomică

După ce ne-a mitralierat, baba deşteaptă pe nume Nas Mariana ne şi ameninţa.... cu atomicisme! Răspundem conform legilor... vai de mine! Nu ştiu cum de nu suntem cu toţii încarceraţi.
Pentru cultura doamnei Nas Mariana (inexistentă) o informăm cu acest prilej că este periculos să ameninţi în acest fel. Apoi, aflarea datelor personale se poate facilita doar dacă procurorul decide posibilitatea utilizării înregistrărilor audio-video ori prin intermediul internetului; înregistrări ce sunt luate doar de poliţie, sri şi organele abilitate; doar în cazul de război, crima organizată, cataclism, pericol de bomba atomică, etc. Deci, credem că ,,doamna'' Nas Mariana e proastă bomba, asta însă nu declanşează implicit şi bomba atomică.
Cât priveşte internetul, nu exista practic nicio legislaţie. Anul trecut, doamna Lia Olguta Vasilescu, senator în grupul PSD a realizat un proiect de lege care se adresează atacării injuriilor pe internet, în special a ameninţărilor cu moartea în presa publicată (după ce a fost atacată sexual în presa online), însă nu a specificat cine ar trebui să se ocupe de monitorizarea trusturilor de presă, venind şi atacatori. Proiectul de lege inexistent legat de ameninţări şi injurii grave apărute în presa nu are nicio legătură cu un e-mail oarecare.
Dacă Naş Mariana ne tot ameninţă cu legea ce-ar fi să ne aducă şi codul legal ce ne-ar putea pedepsi?

Vrăjile lui Nas Mariana

Am plecat la munte rock-er cu big cohones şi m-am întors un manelist cu sula mică
După acest mass stupid către partenerii mei şi colegii de echipă (eu nu am primit nimic şi-n plus am fost plecat pentru câteva zile), vrăjitoarea Yan/Ying (2 dinţi în gura combinaţi cu 2 clase) Nas Mariana concluzionează: Bodnărescu e de vină! Şi, desigur, continua bârfa de rock-er ,,pe la spate'', jignindu-mă colegilor (mie nu mi-a scris nimic şi nu eram la curent!). Doamna Silvia Katz i-a răspuns:

Domnul Cristian Bodnărescu este de o inteligenţă rară, a intrat în cartea recordurilor deoarece a scris cel mai lung poem din lume, este academician... are multe publicaţii în lume şi nu sunt mulţi oameni în România să-l egaleze.
Cristian Bodnărescu are un suflet de aur, a ajutat şi ajuta multă lume.

Bârfa pe la spate a inteligentei poete acad. dr. Nas Mariana din LBAPM (Loja Babelor Academico-Perverse Metaliste) continuă, cu jigniri (tot pe la spate că-i mai comod):
Să fim sinceri, nu ştim dacă este într-adevăr o onoare să intri în Cartea Recordurilor pentru cel mai lung poem scris, detronând ''Luceafarul'' lui Eminescu. Nu este mare greutate să scrii un poem mai lung, importantă este calitatea şi nu cantitatea. Este oare ,,domnul'' Bodnărescu atât de penibil încât să aibă pretenţia de a se compara cu Luceafărul poeziei romaneşti? World Records Academy include multe alte recorduri precum cea mai lungă barba, cel mai gras copil, cei mai mari sâni naturali, cel mai mic penis etc.

Rareori mi se întâmplă să găsesc atâtea calităţi într-un singur ,,om'' (perversitate, bârfa, răutate, prostie, incultura şi schizofrenie), însă vrăjitoarea Nas Mariana se descruca destul de bine.
Aflu surpirns că nu e aşa greu să scrii un poem lung; dealtfel aşa ceva se scrie de oricine la colţ de stradă iar în loja LBAPM baba Nas Mariana a scris vreo 30 de astfel de poeme; oricine poate doar s-o facă. Dealtfel Nas Mariana este şi critic literar (alias îngrijitor de ferma bârfitor); e în măsură să critice opera mea şi nu am vreun dubiu că a şi citit cartea (o somitate intel-igenta ca 'mneaei nu ar putea afirma şi gratuităţi). Însă... ar fi doar o mică problemă: un poem nu e orice fel de scriere (necesită o anume structura); Demonul lui Mihail Lermontov e mai lung faţă de Luceafărul, însă nu este considerat poem, ci povestire orientală. Deci, eu n-aş zice că oricine ar putea realiza asta (dacă aşa stăteau lucrurile n-ar mai fi fost un eveniment nemairelizat până acum). Un poem poate fi scris de un om pasionat de liteartura, după mulţi ani de scrieri şi studii (sunt convins că baba intel-igenta Nas Mariana mi-a şi studiat cariera, ca toate premiile obţinute în domeniu de-a lungul anilor). Importantă este calitatea şi dacă este prezenta vine şi cantitatea.
Eu nu am pretins vreodată o asemuire a mea cu poetul Mihai Eminescu. Dacă tot mă acuză de penibil, ar fi cazul să îmi trimită şi mie Nas Mariana o sursă care să confirme acest lucru. Sunt mulţi poeţi, destule recorduri şi-n romantism nu doar poetul naţional Mihai Eminescu (pe care eu îl respect şi îndrăgesc) scrie poezii lungi. Totul a fost realizat din pură pasiune, după finalizarea poemului am aflat că este cel mai lung din lume; aşa ceva nu se planifica (,,doamna'' Nas Mariana din LBAPM desigur că ştie ,,tate'' aceste lucruri, având multe recorduri mondiale la activ).
Iar comparaţia unei lucrări literare cu un penis mic o găsesc disgratioasa. De la bârfă depăşim măsura spre paranoic. Propunere: Ce-ar fi ca LBAPM să o propună pe Nas Mariana pentru titlul mondial de cea mai idioată baba?
Iată câteva critici din partea unor oameni vizaţi, legate de poemul Demoniţă (colegii babei Nas Mariana de academie):

RECORD MONDIAL LA... POEM

,,Rareori, într-un timp controversat cum este cel pe care-l trăim, într-o lume de tip „fast-food” în care ne consumăm, României i se dă atenţia dorită şi cuvenită, referindu-ne aici la evenimente culturale născute aici şi menite „a rupe” - în sensul bun – „gura târgului european şi nu numai”.
Iată-l însă pe tânărul poet ieşean Cristian Bodnărescu doborând recordul mondial la... poem. Da, aţi citit bine, nu la cel mai lung cârnat, la cea mai mare mămăligă, sau cei mai mulţi Moşi Crăciuni..., nu - la poem, compunând cel mai lung poem romantic din literatură universală, record ce vine, în ordine cronologică, să-l „bată” pe cel deţinut până de curând de poetul Mihai Eminescu prin poemul Luceafărul, omologat la începutul lui 2009 de cea mai prestigioasă organizaţie de recunoaştere a recordurilor mondiale, World Record Academy, Miami.
Poemul Demoniţa reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă Fantasticul domină perpetuu”, după cum constată Prof. univ. dr. Teo-Teodor Marsalcovschi.''

Sorin Alexandru Şontea

Longest Love Poem - world record set by the "She Demon"

,,The "She Demon" ("Demoniţa") by Romanian young poet Cristian Bodnărescu, a 109 stanzas long poem sets the world record for the Longest Love Poem. The old record is "Evening Star" by Mihai Eminescu (1850-1889), the Romanian naţional poet, which was recognized last year by World Guinness Records Academy.
The poem can be simply described as a combination between "Gone with the Wind" (it is a romantic drama), "Star Trek" (it contains science fiction entertainment) and "Love Story" - all together, which means it is a romantic poem but also a third millennium modern poem. "She Demon" is an original art work, a deep penetration into the world of demonic spirits, an attempt of finding the truth.
''The poem "She Demon" represents more than a record, a very own vision of Romanticism în the light of the 19th century classicism. The foray into the infoenergetics brings to the surface the fight between good and evil, the union of the contrasts Yan/Ying. She Demon didn't fell out of the sky, it came to me after 16 years of writing", Cristian Bodnărescu, 28, says about this masterpiece of poetry.''

Lucian Oprea, publisher of Gândacul de Colorado

Note critice pentru Demoniţa (lansare TVR 1, TVR International)

,,Poemul Demoniţa este o provocare, defapt bază pentru o operă rock pentru că duce foarte mult în zona rock-ului şi a fantasticului. Deci, se poate lucra şi muzical pe acest poem. Înafară de record şi toată mişcarea creată în jurul poemului de presă şi senzaţional, e un poem scris foarte bine; deci s-a muncit foarte mult la el. Poezia în sine este una la care s-a muncit, nu este ceva apărut de undeva, improvizat şi care spune din coadă. Importantă este defapt poezia, pe lângă evenimentul în sine al unui poem lung. Poezia lui Cristian Bodnărescu este foarte bună, e frumoasă şi curge.''

Sorin Alexandru Şontea

,,Doresc să îl felicit pe Cristian Bodnărescu pentru lucrările sale. Poemul Demoniţa are un iz eminescian, o dulceaţă a acelor vremuri şi îl felicit pentru că a reuşit să transfere acea perioadă în zilele noastre cumplite din punct de vedere spiritual. Nu ne mai regăsim în ceea ce se întâmplă, dar uite că mai există un Ovidiu Komornic în muzică şi un Cristian Bodnărescu în literatură. Ne putem întâlni toţi artiştii la o suetă spirituală. Este prea puţin spaţiul alocat de mass media acestor întâlniri frumoase. Superficialitatea ne ucide spiritul şi puritatea din noi!''

Adrian Enache, compozitor

Paranoia ,,galantei doamne'' ne-barfitoare şi intel-igente Nas Mariana continua în deja celebra-i ,,tentativa de plecare în a pupa în partea dorsală pe altii'' cu alte afirmaţii destul de periculoase prin care îmi atacă titlul academic obţinut.
Boon.... E bine de ştiut că ţara asta pute a babe deştepte şi civilizate, toate academice şi cu un cuvânt greu de spus (dacă n-ar fi academician probabil că ,,doamna'' wc Nas Mariana n-ar carti, desigur). Nu eu mi-am conferit acest titlu; care dealtfel a venit ca o surpriză, pe neaşteptate. Dacă ,,doamna'' Nas Mariana are o problemă cu asta, nu are decât să atace fondatorul academiei ori minsiterul culturii sub egida căruia funcţionează legal (pe diploma se afla parafa acestuia). Desigur însă că babele din acel sat s-au unit pentru a forma o academie LBAPM şi aici e vorba de rivalitate. Îi înţeleg astfel necugetatul gest al prof. univ. dr. acad. baba Nas Mariana.
Deatfel titlul primit pentru activitatea jurnalistică depusă este după mai mulţi ani în care mi-am riscat viaţa pentru România (a se vedea materialul ,,Muzica aduce gripă aviara''- Odesa 2005); deplasându-mă în Odesa într-o perioadă destul de vulnerabilă. Ce făcea ,,doamna'' Nas Mariana pe atunci, care comentează? Mânca şi atunci... grăunte?
Mâncatul părţii dorsale care mă ajuta în vederea locomoţiei continua. Aflu că n-aş mai fi rock-er...

,,Domnul'' Bodnărescu este un personaj care crede că e suficient să-ţi laşi plete şi să te îmbraci în negru şi în piele ca să te dai drept mare rocker... uitând însă că ţi-ai păstrat comportamentul de manelist.
Vila Speranţa

Gruparea heavy metal Loja Babelor Academico-Perverse Metaliste din care face parte şi acad. dr. Nas Mariana, poet, crapa de ciudă... Ele doar sunt rock-erite cu plete şi îmbrăcate în piele, cu batic; nu oricine are cultura rock şi trăieşte rock. La cultura lor muzicală eu ar trebui să mă las de meserie. Ele nu ,,e''maneliste, doar melodia ,,Pe la spate-Pe la spate'' mult apreciată de ele în procesul sacru de sărut al popoului este o baladă de heavy metal. Dealtfel curajul acestor rock-eri intel-igenti egalează sinceritatea şi decenţa, atunci când se mai şi semnează (şi nu e necesar să aflăm noi cum ,,se numeste'' babele intel).
Toate lucurile acestea le-am aflat şi eu la întoarcere, deci... Am plecat la munte rock-er cu big cohones şi m-am întors un manelist cu sula mică (vraja babei Nas Mariana).
Dar... nu ,,moare'' rock-erii când ,,vrea'' babili!

Visul unei nopţi de baba (sau cum să fii perversă)

Întorcându-mă am primit mesajele de la colegi şi am aflat noua mea orientare muzicală (cea de manelist), după 2 decenii de rock.
Am sunat la ,,vila'' şi mi-a răspuns Nas Mariana. M-am recomandat şi i-am menţionat de mesajele primite. Baba cea Isteaţă ori Nas Mariana a infirmat totul din start; căci... sunt multe vile ,,Speranta'' (însă nu şi multe Babe Speranţa). ,,Or fi ele multe, însă eu am sunat la numărul găsi pe site-ul domeniului de la care s-a scris'' i-am răspuns. ,,Se poate însă sunt mulţi clienţi la noi care accesează net-ul'' a găsit imediat răspunsul isteaţa Babă, premianta pentru prostie şi perversitate. ,,Sunt ei mulţi clienţi însă daţi-mi voie să am unele rezerve ca toţi vă accesează adresa de e-mail de pe domeniul dvs. (Ai fi tu super versata şi parşiva, da'nici eu nu-s prost). Există prostii bine îmbrăcate, aşa cum există dobitoci foarte dichisiţi (Chamfort).
În plus mesajul de bârfa al lui Nas Mariana trimis colegilor de echipă şi partenerilor, mesaj nesemnat nu îmi poate face decât un bine. Pot vedea astfel oamenii care sunt în echipă (nu îi consider oameni pe cei ce au răspuns la aşa ceva şi au încurajat bârfa). Nu sunt o jigodie să îmi pârăsc informaticianul oriacarei babe proaste care trage pârţuri pe net şi îi consider jivine pe cei ce i-au răspuns. Echipa mea e formată din oameni şi nu din animale! După câte văd nimeni nu a plecat din echipă, ea chiar înmulţindu-se cu un nou membru: ni s-a alăturat profesorul univeristar Viorel Dontu care semnează în cele ce urmează părerea lui legată de Nas Mariana în capitolul ,,Baba Speranta''.
Nas Mariana neagă că ar avea de-a face cu semnatarul e-mail-urilor, însă îi scrie Silviei Katz ca eu o ameninţ la telefon; contrazicându-se singură. Eu m-am recomandat şi nu văd prin ce aş ameninta-o. Ar fi bine să aducă dovezi concludente în această afirmaţie periculoasă.
Înafară de asta, subţirea lege a internetului nu o avantajează prin absolut nimic; ea a primit un e-mail de la o adresă necunoscută, un oarece cont pe Gmail imposibil de detectat însă ne răspunde de pe domeniul oficial, putând fi trasă la răspundere pentru gravele-i afirmaţii calomnioase şi acuze (fapt ce au făcut posibil acest articol).
Revenind la ,,Visul unei nopţi de baba'' (parodie după ,,Visul unei nopţi de vara'' a lui William Shakespeare), putem sesiza imbecilitatea şi senilitatea babei Nas Mariana, al cărei nume l-am aflat ulterior de a se găsi afectată şi molestata verbal.
Nas Mariana trebuia să se căsătorească avându-l ca soţ pe profesorul univeristar Viorel Dontu, însă iubitul ei fiind eu, Cristian Bodnărescu.
Ducându-mă la duel cu prof. univ. Viorel Dontu pentru ,,mirifica'' baba atomică, profesor universitar Nas Mariana (critic literar şi de artă) ne-am duelat 7 zile şi 7 nopţi până ni s-au tocit săbiile . În mijlocul nopţii rece de demult ne-am aruncat paloşele, ne-am ridicat de pe iarba umedă şi am deci să-i transimitem un mesaj babei molestate:

Viorel Dontu- Cristian Bodnarescu

Cristian Bodnărescu

Baba Speranţa

Pe domnul Cristian Bodnărescu îl cunosc de foarte multă vreme. ,,Este uşor să scrii'', pentru unii.
Mass-media îşi face datria faţă de statul şi poporul roman. Este uşor pentru unele persoane să critice când n-au realizat absolut nimic înafară de un singur lucru: vorbe goale şi nimicii care se spun pe la colţuri! Este penibil pentru o ,,doamna'' care nu ştiu din ce ,,club al sperantei'' ar putea fi. E plăcut aşa să fii într-o speranţa derizorie, precum este Nas Mariana.
Pe domnul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut aproape foarte mult timp, sunt aproape 10 ani. În tot acest timp domnia sa încearcă să facă multe lucuri. Alţii nu reuşesc şi atunci încearcă să dea cu vorbe goale, lipste de respect faţă de perosnalitatea sa, în primul rând!
Am puţină supărare în vorba mea. Nu este uşor să creezi o vorbă! Am un mare prieten care are o vorbă: ,,Înainte de a critică pe cineva, în primul rând trebuie să ştii să scrii o carte!'' A scrie o carte este un lucru sfânt. Nu este uşor! A fi scriitor şi creator este şi mai greu. Nu oricine poate face acest lucru. Nu oricine ştie limba romana, care este o limbă sfântă. Dacă vrem să fim corecţi şi să învăţăm ceva în primul rând trebuie să respectăm limba noastră! E uşor să aruncăm cu vorbe de nimic, nimicii. Din nimic nimic se naşte!
Nas Mariana este o ,,doamna'' care înafară de a sta acolo şi a scrie pe un calculator nu a realizat decât bârfa! Este de proastă calitate! Eu nu ştiu unde se poate gândi astfel. Numai la noi în România sunt ,,oameni'' de genul. Nici nu ştiu dacă i se poate spune ,,doamna'' Marianei Nas. Acest cuvânt este prea frumos pentru una ca ea! Termenul vine de la sfinţenie. Domn/doamna provine de la Dumnezeu şi desmeneaza îndumnezeirea în suflet şi-n sfaturi. Domnul Cristian Bodnărescu în primul rând a creat ceva! A creat această poezie, care a fost recunoscută de oamenii vizaţi! Nu oricine e în măsură să fie critic literar, nu orice om de pe la colţurile din vale şi din deal, din satele ,,buzeilor nostri'' aşa cum spun unii.
Să deie Dumneazeu să putem face mai mult pentru a stompa raul bârfei şi cel al prostiei umane! Eu domnului Cristian Bodnărescu nu-i doresc decât bine şi am o urar: ,,Să fie intru veşnicia postului de radio Zidul, pentru care eu încerc clipa de clipă şi ceas de ceas să fac ceva!''

profesor universitar Viorel Dontu

Vila Nebună

În urma mesajului primit din partea „Vilei Speranţa” prin care se punea în discuţie probabilitatea ca domnul Cristian Bodnărescu să necesite consiliere din punct de vedere psihologic, am decis să-i aplic acestuia o serie de probe la care s-au obţinut următoarele rezultate:
1. Matricile Progresive Raven : scor 130 (nivel de inteligenta foarte ridicat);
2. Inventarul de personalitate Eysenck – Factorul „E” - (se indentifică tipului extravertit ceea ce înseamnă că este sociabil, prietenos, îi place munca în echipă, este un tip vesel, optimist, îi place să socializeze, etc.);
3. Inventarul de personalitate Eysenck – Factorul „N” - (se identifică tipului stabil ceea ce înseamnă că este o persoană echilibrată din punct de vedere emoţional, se adaptează destul de uşor diverselor activităţi din viaţa de zi cu zi, are o viaţă socială reuşită, dar mai ales nu prezintă stări de anxietate sau o stare generală dezagreabilă);
4. Testul Cattel 16 Personality Factors – (sintetizând cei 16 factori ai chestionarului am surprins următoarele: este un tip stabil şi matur emoţional, calm, afirmativ, sigur pe sine, flegmatic, un tip ferm, hotărât, comunicativ, deţine sentimentul responsabilităţii, este conştiincios şi riguros în îndeplinirea sarcinilor, spirit independent, interesat de alţii, dar mai ales un tip stabil în modul de a fi).
Concluzionând cele de mai sus ţin să mă adresez în primul rând persoanei misterioase (baba Nas Mariana) care a semnat mail-ul primit de mine, „Vila Speranţa”, şi să-i mărturisesc faptul că Domnul Cristian Bodnărescu este un tip mai mult decât OK.
Cu alte cuvinte, bănuiala dvs. a fost infirmată. Ţin totuşi să vă mulţumesc deoarece datorită dvs, am realizat un profil psihologic al unui om cum rar întâlneşti. Şi pentru că a început să-mi placă, pe viitor îmi puteţi recomnda şi alţi academicieni, poeţi, scritori despre care dvs. consideraţi că ar avea nevoie de servicii psihologice specializate.

psiholog Delia Palade

Baba dezaxată

Trăim vremuri nebune, cum se poate ca o persoană neavizată să îndrăznească să conteste un Record Mondial şi un titlu de Academician? Aşa ceva un se poate procura de la piaţă, prieteni, Internet. Se pare că suntem o ţară de guralivi (ca să nu folosesc altfel de cuvinte pentru baba Nas Mariana), care un ştim când şi unde să ne oprim. Una e să ştii cu ce se mănâncă aşa ceva, alta este să te afli în treaba frustrat de anumite chestii, asa ca Nas Mariana.
Nu este foarte greu să-ţi dai seama că domnul Bodnărescu este un creier, un creier minunat într-un om minunat. Nu aţi jignit doar omul Cristian Bodnărescu , ci şi Academia.

Gabriela Mustaţa

Poemul babei agitate

Mă numesc Colţ Fabiola şi fac parte din echipa Zidul şi aş vrea să îmi exprim o părere în ceea ce priveşte cuvintele adresate domnului Cristian Bodnărescu de către o reprezentantă a Vilei Speranţa.
Doamna spunea că nu este greu să scrii un poem lung ,eu zic că este greu ,dacă ar fi aşa uşor atunci am avea foarte multe cărţi cu poeme. Domnul Cristian Bodnărescu nu s-a comparat niciodată cu Luceafărul poeziei romaneşti, din contră are un mare respect pentru el .
E adevărat că World records Academy înregistrează multe alte recorduri, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim invidioşi pe rezultatele altora şi nici să comparăm acest record cu acele de genul ,,cea mai lungă barba,cei mai mari sâni naturali,cel mai mic penis ,etc.’’
Ar trebui să ne mândrim şi să promovăm tinerii din ţara noastră care au şi alte preocupări în afară de fotbal, manele şi alte activităţi care nu ne fac cinste deloc, dar e mai uşor să jignim decât să lăudăm.
Ca membru al acestei echipe eu sunt alături de domnul Cristian Bodnărescu şi dacă a luat atitudine este pentru că a fost jignit .

Fabiola Colţ

Câinii latră ursul trece

Sunt şi eu alături de întreabă echipa Zidul, a doua mea familie şi evident şi de domnul Cristian Bodnărescu, care nu merita decât stimă şi aprecierea tutuor persoanelor din jur.
Este păcat că se întâmplă asemenea lucruri, însă partea bună este că putem învăţa din toate aceste întâmplări şi să evoluam spiritual.
Acuzele fără fundament nu trebuie ascultate pentru că ele nu au puterea să acopere sau să umbrească strălucirea geniului domnului Cristian Bodnarescu şi nici a realizărilor sale care sunt cunoscute şi admirate de noi toţi.
Aceasta ,,doamna'' (Nas Mariana) care acuza este doar un suflet care suferă şi ca să scape de această durere ataca, nu puteam decât să îi oferim compasiunea noastră şi să fim noi mai buni cu fiecare zi şi mai înţelegători.
Şi închei cu un proverb:” câinii latră ursul trece”. Câini care să latre o să găsim la tot pasul, însă nu trebuie să fim afectaţi ci să fim mai senini şi să învăţăm din provocarea pe care viaţa ne-o oferă.

Livia Popescu

Baba plescaitoare Nas Mariana reprezintă Vila Speranţa din satul Plescoi, comună Berca, judeţul Buzău.

Miercuri 27 iulie 2011 între orele 20 şi 22 profesorul universitar Viorel Dontu va invită să ascultaţi emisiunea ,,Baba Speranţa'' (în cadrul Prostiei la Zid), la Radio Zidul- www.ziarulzidul.ro Emisiunea îi va avea ca invitaţi pe Cristian Bodnărescu, Nas Mariana şi toţi cei ce vor dori să intre-n direct. Trupa de heavy metal Riot (Revolta) va oferi fundalul sonor al emisiunii.

Publicitate în Zidul

2011-07-10T06:07:00.000-07:00

Trustul Zidul (www.ziarulzidul.ro şi www.radiozidul.ro) va propune promovarea afacerii dvs. la cele mai înalte standarde şi accesebile preţuri, astfel:

- 60 lei realizarea de promo publicitar în studiourile Radio Zidul la un înalt nivel tehnic, utilizând aparatura performantă,
- Difuzarea promo-ului pe post: 150 lei/lună, 400 lei/3 luni, 650 lei/6 luni şi 1200 lei/un an de zile. Pentru cei ce doresc difuzarea promo-ului la radio, realizarea acestuia este gratuită (indiferent de perioadă). Garantăm difuzarea promo-ului de cel puţin 5 ori pe zi.
- Încărcarea banner-ului la secţiunile Parteneri, respectiv Susţinători: 12 lei/lună, 30 lei/3 luni, 50 lei/6 luni şi 90 lei/un an.

Detalii la telefon 0754693045 ori e-mail radiozidul9@gmail.com

Vă aşteptam alături de noi pentru a susţine rock-ul şi cultura!

Echipa Zidul

Baritonul Gabriel Oană (în memoriam)

2011-07-04T15:00:00.000-07:00

Rubrica Spiritualitate Românească
EXCLUSIV

Marţi 5 iulie 2011 de la orele 20 : 00 vă invităm să ascultaţi prima emisiune în memoriam baritonului Gabriel Oană, Zidurile Simfonice la Radio Zidul- www.ziarulzidul.ro şi www.radiozidul.ro
Emisiunea realizată de Fabiola Colţ şi coordonata de Cristian Bodnărescu îl va avea ca invitat pe tenorul Attila Torok.

Cu mare durere, colectivul Operei Braşov anunţă dispariţia unuia dintre soliştii săi de excepţie, baritonul Gabriel Oană, după o nedreaptă suferinţă. De acum, locul său pe scenă va rămâne gol, nu ne va mai amuza cu jocul său, nu ne va mai încânta cu vocea sa... Gabriel Oană a fost un artist desăvârşit, un OM deosebit! Colegii te vor păstra în sufletele şi în amintirea lor, dragă Gabi, chiar dacă cortina a căzut peste viaţa ta. Ştim că te-ai dus la ceruri pentru a-i înveseli şi pe îngeri, aşa cum ai făcut-o, de atâtea ori, cu spectatorii din sala Operei Braşov. Suntem alături de familia îndoliată. Dumnezeu să-l odihnească!

Cristian Bodnărescu în dialog cu tenorul Attila Torok

Cristian Bodnărescu: Ce reprezintă baritonul Gabriel Oana pentru opera românească şi cea braşoveana?
Attila Torok: Cu toate că o planetă din sistemul solar este un firicel de praf în Univers, pare neînsemnat, dar are un rol foarte important în echilibrul sistemului din care face parte. Gabi nu a fost un cântăreţ de talie internaţională, dar în „sistemul solar” numit Opera Braşov, a fost o „planetă” care asigura echilibrul şi tonusul spectacolelor, aplaudat şi ovaţionat de spectatori pentru prestaţiile sale. Făcea parte din acei interpreţi care „aduceau” publicul în sală.

Cristian Bodnărescu: Care a fost aportul dumnealui muzical şi ce evenimente speciale a lăsat în urmă?
Attila Torok: Pe lângă rolurile din opere, practic nu se juca operetă fără Gabriel Oană. El avea probabil tocmai prin personalitatea sa şi forţa interpretativă mereu regeneratoare, rolurile cele mai îndrăgite de public. De aceea plecarea sa într-un „turneu” de unde din păcate nu există întoarcere, lasă un gol imens atât în distribuţii, cât şi în sufletul spectatorilor şi a partenerilor de scenă. Evenimente speciale? Fiecare spectacol cu Gabi, a fost un eveniment. Cel puţin aşa am simţit noi.

Cristian Bodnărescu: Vorbiţi-mi despre The Sinners.
Attila Torok: „The Sinners?” A fost poate lucrul cel mai frumos ce ni s-a întâmplat pe lângă satisfacţiile profesionale de pe scena Operei. Încă în 1990, când părea că vântul libertăţii va aduce o „Grădină a Edenului” pe pământul românesc, patru colegi şi prieteni din Teatrul Muzical Braşov (actuala Operă), printre care Gabi Oană şi subsemnatul, au făcut din cîntecele „sclavilor de culoare” o preocupare permanentă şi în scurt timp au reusit să însuşească un repertoriu bogat de „negro spirituals” şi gospel. Plăcerea de a cânta repede a născut şi nevoia de a se confrunta cu publicul. Prima lor ieşire în public ca formaţie, a adus şi primul succes după care invitaţiile la diferite concerte şi festivaluri nu mai conteneau. O pauză importantă s-a produs în momentul când unul din colegi a suferit o intervenţie chirurgicală, ocazie la care bisturiul a secţionat şi cariera sa de interpret, iar un altul s-a pensionat mutându-se din localitate. Gabi şi cu mine am crezut că formaţia nu va avea putere să reînvie, dar după insistenţele publicului am găsit doi colegi mai tineri care rapid s-au integrat şi „The Sinners” quartet era din nou pe scenă. Părea că totul a reintrat în normal când după o boală cumplită, organismul lui Gabi a refuzat să mai lupte şi cvartetul iar a rămas numai în trei. De această dată însă nu mai sunt şanse de redresare. Fără Gabi, cu părere de rău dar eu nu mai îmi găsesc rostul în formaţie.

Cristian Bodnărescu: Cum a fost omul şi prietenul Gabriel Oana?
Attila Torok: La această întrebare doar atât: Omul Gabriel Oană a fost Prietenul meu, iar prietenul meu a fost Om.

Cristian Bodnărescu: Au mai fost emisiuni dedicate comemorării baritonului Gabriel Oana sau Zidurile Simfonice este unica?
Attila Torok: Până acum este singura emisiune dedicată în exclusivitate comemorării sale, pentru care aş dori să transmit şi mulţumirile familiei, dar sper să mai organizăm şi altele, iar televiziunile locale care de atâtea ori s-au „înfruptat” din „delicatesele” oferite de spectacolele noastre în care Gabi era protagonistul principal, poate vor răspunde favorabil în acest sens.

Cristian Bodnărescu: Ce mesaj aveţi pentru cititorii ziarului Zidul?
Attila Torok: Dacă doar 50% din energia necesară unei comemorări ar fi „transformată” în apreciere din timpul vieţii ar fi mai mulţi artişti fericiţi. Stimaţi cititori: Iubiţi-vă artiştii cât sunt în viaţă şi nu le daţi uitării după ce „au plecat în turneu!”

Gabriel Oană s-a născut la Braşov, pe 7 iulie 1957. În 1976, a absolvit Liceul de Muzică, secţia Fagot - principal, secţia Pian - secundar. A făcut cursuri de canto cu Octav Enigărescu. Colaborator şi, ulterior, angajat al Teatrului Muzical Braşov (Opera Braşov) din 1976. A colaborat cu multe din instituţiile muzicale din ţară, printre care Opera Naţională Bucureşti, Opera Constanţa, Teatrul Liric „Maria Teodorini” - Craiova, Opera Naţională Cluj-Napoca. A susţinut numeroase turnee în ţară şi străinătate cu spectacole de operă, operetă, musical, precum şi cu spectacole pentru copii. Din 1992 face parte din cvartetul „The Sinners”, cu o bogată activitate artistică, fiind difuzat atât la radio, cât şi la TV.
În repertoriul său, au figurat numeroase roluri de operă, operetă, musical, făcându-se îndrăgit prin partiturile pe care le interpreta. A colaborat cu dirijori de seamă: Ilarion Ionescu-Galaţi, C. Trăilescu, P. Sbârcea, V. Dumănescu, D. Munteanu, C. Calistru, A. Saura Llacer, N. Petri, L. Gropşianu, S. Panţâru, P. Papinni, dar şi cu regizori de marcă: J. Rânzescu, C. Arbore, H. Lupescu, G. Zaharescu, S. Fericeanu, M.E. Tiron, C. Dobrescu, C. Mihăilescu.

Marţi 5 iulie 2011 de la orele 20 : 00 vă invităm să ascultaţi prima emisiune în memoriam baritonului Gabriel Oană, Zidurile Simfonice la Radio Zidul- www.ziarulzidul.ro şi www.radiozidul.ro
Emisiunea realizată de Fabiola Colţ şi coordonata de Cristian Bodnărescu îl va avea ca invitat pe tenorul Attila Torok.

Radio Zidul

Viaţa mea ...un zbucium ce răsună până azi

2011-06-27T17:29:00.000-07:00

EXCLUSIV
Rubrica Spiritualitate Românească
Coordonator: Cristian Bodnărescu

Toate drepturile asupra acestui material sunt deţinute de trustul de presă Zidul

Cristian Bodnărescu şi Cristina Lauric va invita Miercuri 29 iunie 2011 între 20 : 00 – 22 : 00 la comemorarea eroilor naţionali persecutaţi de comunişti în cadrul emisiunii Spiritualitate românească la Radio Zidul. În intervalul emisiunii va fi difuzată în premieră singura înregistrare cu Gheorghe Lauric, sergent, realizată în anul 1994 (www.ziarulzidul.ro şi www.radiozidul.ro)

Regele Mihai I şi Mareşalul Ion Antonescu îi conferă Caporalului Gheorghe Lauric Medalia Serviciului Credincios pentru fapte de arme săvârşite în războiul contra Rusiei Sovietice în anul 1942

Medalia Bărbăţie şi Credinţă cu Spade (1941-1943) îi este oferită Caporalului Gheorghe Lauric

Preşedintele Emil Constantinescu îi decernează Medalia Crucea Comemorativa al celui de-al doilea război mondial în anul 1998

,,Viaţa mea...un zbucium ce răsună până azi

Mă numesc Lauric Gheorghe a lui Samoil şi Maria, m-am născut în satul Calafindeşti din judeţul Suceava la 21 octombrie 1915, căsătorit cu Lauric Victoria a lui Diaconescu Gheorghe şi Domnica, născută în 6 februarie 1923 cu ea având un singur copil, Zamfira.
De-a lungul vieţii mele am trecut prin multe necazuri şi am fost plecat de lângă famila mea timp îndelungat.
Am plecat de acasa, în armată, la vârsta de 22 de ani, în anul 1937. În toată această perioadă am fost înrolat 2 ani în armată, 2 ani am facut concentrări, urmând apoi să particip timp de 4 ani la cel de al II- lea Război Mondial, luptând împotriva Rusiei.
În război am luptat în Regimentul II, artilerie călăreaţă, în calitate de trăgător de tun şi comandant de tun cu gradaţia de sergent. Îmi amintesc cum eram în linia întâi şi aveam inamicul în faţa ochilor, dar nu reuşeam să ochesc cu tunul în carnea umană, mereu trăgeam în văzduh. Armata ruseasca, inamicul nostru era formată tot din oameni, la fel ca şi noi. După terminarea războiului am ajuns acasă, în anul 1945, cu mantaua ciuruită de gloanţe, însă în corp nu aveam nici macar o rană. Dumnezeu m-a salvat, cu ajutorul Lui astăzi mai trăiesc şi m-a întărit să pot depăşi greutăţile vieţii.

Voi sunteţi duşmanii poporului!

După venirea mea din război, nu a durat multă vreme şi au început demersurile pentru colectivizare, în 1949. La noi în sat oamenii nu au dorit să ducă grâul la arie şi s-au împotrivit, astfel a fost creeată o revoltă locală.
La un timp lucrurile s-au liniştit în sat, însă...au urmat arestările. Eu am plecat la moară la Muşeniţa cu o căruţă de saci să-i schimb cu făină de secară. La întoarcere, cam pe unde era C.A.P. de la Botoşeniţa, Bodnariuc Constantin împreună cu un ofiţer de securitate îmbrăcat civil m-au arestat. Cu ei mai erau câţiva oameni din sat tot arestaţi. Mi-au trimis căruţa cu saci acasă şi pe mine m-au băgat într-o dubă. M-au dus la securitate la Siret. Împreună cu mine, din sat, au mai fost arestaţi următorii: Lavric Marcian, Diaconescu Dumitru, Popovici Casian, Lazurcă Sava, Saviuc Loghin, şi Ciobanu Leonte. Toţi am fost declaraţi „duşmanii poporului”. Ne-au dezbrăcat, ne-au legat la ochi şi ne-au bătut pe rând. Noaptea ne-au dus la securitate la Rădăuţi, derutându-ne mereu să nu ştim unde ne duc. Şi la Rădăuţi....Bătaie! Bătaie!

De la securitate la Rădăuţi ne-au transportat la închisoarea Galata la Iaşi, ducându-ne apoi la muncă silnică la Canalul Dunărea-Marea Neagră, la Poarta Albă din Constanţa.
În închisoare nu puteam comunica noi, cei din sat, aproape deloc; eram 30 de persoane într-o cameră; mâncarea era foarte slabă şi rea, iar noi nu aveam dreptul la pachete de acasă – dăcă primeam pachete erau aruncate la coş. Închisoare am executat 7 luni, apoi am fost trimis la Canal. Eu am fost condamnat la ispăşirea pedepsei de 2 ani, însă am fost ţinut peste termen 7 luni (aceste 7 luni mi s-au părut 7 ani!).
Când am ajuns la Canal eram foarte slabi şi...dezbrăcaţi de haine, ne-au pus să executăm culcări pe prund (era un brigadier foarte rău, Stanciu Gel din Constanţa). Eram împărţiţi pe brigăzi. În brigada unde eram eu, mai erau şi Diaconescu Dumitru, Marcian Lavric, Holoca, Prepeliţă. Brigadierul nostru era Ursu Alexandru – un om foarte bun – când aduceau ”hârdăul” cu mâncare, celor mai slabi le dădea câte o porţie în plus.

Lucram în brigadă de zi şi de noapte. Noaptea veneam de la lucru uzi şi stăteam în picioare la linia 4 câte 2 ore pentru a fi percheziţionate cuferele noastre: nu aveam voie să deţinem ace sau cuţite.
Între 1950-1951 locuiam în barăci într-o colonie, erau peste 70.000 deţinuţi. Era foarte greu! Trebuia să muncim cu roaba legată, cu frânghie de gât căram lutul. Cine nu muncea nu primea mâncare! Auzeam mereu strigând la noi: „Voi sunteţi duşmanii poporului! Voi trebuie să pieriţi aici!” În faţa barăcii era un teren cu sfeclă furajeră. Deţinuţii luau pătura în cap şi mâncau noaptea sfecla, sub pătură. Dimineaţa se îmbulzeau să poată găsi un cap de peşte crud de la buncăr. Munca la pământ brut nu este uşoară fără mâncare!
În felul acesta am mai lipsit încă 2 ani şi 7 luni de acasă. Aproape 11 ani, cât era copilul meu mic şi acasă era nevoie de sprijinul meu, am fost plecat prin străini. Familia mea a dus o viaţă grea, în absenţa mea şi nu le-a fost uşor să trăiască singuri.

Astăzi, sunt bucuros de desfiinţarea C.A.P.-ului, iar noi ne-am primit pământul. În anul 1994 am fost împroprietărit cu pământul meu. Sunt fericit să lucrez bucăţica mea de teren şi să am tot ce-mi trebuie.
Viaţa mea a fost prin străini cu mult necaz!
Acum am nepoţi şi strănepoţi. Mă bucur de ei că sunt sănătoşi şi i-am putut creşte. În momentul de faţă îi mulţumesc Bunului Dumnezeu şi sunt bucuros că am depăşit toate greutăţile vieţii. Doresc să-mi rânduiască Cel de Sus sănătate să pot munci, şi să-mi lungească zilele.

Sergent Lauric Gheorghe”

Relatare dintr-un interviu realizat pe 19 decembrie 1994, de Cristina Lauric (strănepoata lui Lauric Gheorghe, la vârsta de 12 ani).
Lauric Gheorghe a decedat la 29 aprilie 2000, la vârsta de 85 ani.

Cristian Bodnărescu şi Cristina Lauric va invita Miercuri 29 iunie 2011 între 20 : 00 – 22 : 00 la comemorarea eroilor naţionali persecutaţi de comunişti în cadrul emisiunii Spiritualitate românească. În intervalul emisiunii va fi difuzată în premieră singura înregistrare cu Gheorghe Lavric, sergent, realizată în anul 1994 (www.ziarulzidul.ro şi www.radiozidul.ro)

Toate drepturile asupra acestui material sunt deţinute de trustul de presă Zidul

Dialog prin ,,Zid'' cu Cristian Bodnărescu

2011-06-16T09:01:00.000-07:00

Pe la mijlocul lunii februarie a.c., am primit prin poşta electronică un mesaj care mi-a atras atenţia. Vi-l prezint mai jos.

Bună ziua,
Suntem încântaţi să vă anunţăm relansarea trustului „Zidul". Dacă sunteţi interesaţi de: cultură, rock, spiritualitate, psihologie sau medicină naturistă vă invităm să accesaţi site-urile noastre: Ziarul „Zidul" (www.ziarulzidul.ro) şi Radio „Zidul" ( www.radiozidul.ro). Dacă doriţi să vă abonaţi la newsletter-ul nostru faceţi clic pe „subscribe" şi creaţi un cont atât la Ziarul „Zidul" cât şi la Radio „Zidul" (ambele în partea dreaptă a paginii de web). ID-ul de Yahoo Messenger este „radiozidul". Vă mulţumim şi vă aşteptăm alături de noi în anii ce vor urma.

Toata consideratia,
Echipa Zidul

Am accesat adresele de web recomandate de Echipa „Zidul" şi am aflat foarte multe lucruri interesante. Apoi l-am contactat pe domnul Cristian Bodnărescu, l-am felicitat pentru proiectul „Zidul" şi i-am cerut un interviu. Mi-a răspuns la întrebări cu eleganţă şi promptitudine:

George ROCA: Domnule Bodnărescu, cine sunteţi dumeavoastră şi ce reprezintă trustul „Zidul"? Cine face parte din echipa redacţională?
Cristian BODNĂRESCU: Echipa trustului „Zidul" se prezintă în următoarea componenţă: Delia Palade, psihologul redacţiei, redactorii Livia Popescu, editorul cultural Adina Gabriela Mustaţa, editorul artistic Cristina Lauric, corespondentul literar Silvia Katz Ianasi şi editorul corector al ziarului, Fabiola Colţ. Eu, Cristian Bodnărescu, sunt redactorul şef şi fondatorul trustului „Zidul". Echipa mai are un medic de gardă. Suntem o echipă a cărei membri au mai cochetat cu radioul, având o pasiune pentru aşa ceva. Spre exemplu, doamna Livia Popescu a fost reporter la postul „Radio Vacanţa Copiilor" şi eu realizator de emisiuni în cadrul Radiodifuziunii Române. Tot ceea ce facem este din pasiune pentru cultură şi românism.

George ROCA: De ce „Zidul"?
Cristian BODNĂRESCU: La asta m-am gândit acum un an, când lua fiinţă ziarul „Zidul". Ideea metaforică de „zid" are conotaţie bipolară pentru mine. Analizând „zidul" dintr-o parte, el poate simboliza tot ce s-a adunat negativ în societatea românească de tip postcomunist. Democraţia prost înţeleasă şi aplicată, ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi a mediocrităţii... reprezintă un zid care trebuie dărâmat pentru a putea întrezări lumina pală a adevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce este frumos, pentru noi. Gândindu-ne la cealaltă perspectivă, putem zări zidirea şi consolidarea unui zid a culturii şi spiritualităţii româneşti, o arhitectură care să ne ocrotească de furia spălării creierului.

George ROCA: Obiective?
Cristian BODNĂRESCU: Obiectivul principal este promovarea culturii şi a spiritualităţii prin mai multe metode. Psihologul redacţiei, doamna Delia Palade ne bucură cu o analiză bilunară asupra psihicului uman, doamna Livia Popescu ne uimeşte prin analize asupra spiritualităţii, a energiilor din Univers, a scopului nostru existenţial. Livia Popescu subliniază simbioza trup-suflet, ea fiind practicant avansat de arte marţiale. Doamna Adina Gabriela Mustaţa ne asigura rubrica de analiză şi critică literară săptămânal, iar doamna Silvia Katz îmi trimite texte literare săptămânal, în preimera pentru ziarul Zidul. Eu, Cristian Bodnărescu vă invit în fiecare miercuri şi joi seară la o incursiune în istoria rock-ului şi a spiritualităţii româneşti, invocând momentele de glorie dar şi cele omniprezente care ne definesc ca şi neam. Vom avea talk show-uri cu diferite personalităţi, doar pentru Radio „Zidul". Obiectivul nostru este de a unifica românii din toate colţurile lumii şi de a-i îndemna la a-şi aduce aportul, fiecare zidind câte o cărămidă pentru cultura românească.

George ROCA: Vorbiţi-mi despre istoricul trustului „Zidul".
Cristian BODNĂRESCU: Am fondat ziarul cu acelaşi nume în noiembrie 2009, însă rubricile care au figurat au o istorie mai veche. Rubrica şi emisiunea „Eroii rock-ului" a fost fondată în anul 2002, iar „Spiritualitate românească" în 2003, integrându-le pe amândouă şi în grila Radiodifuziunii Române. În preajma trecerii dintre ani, 2003-2004 am obţinut un premiu naţional al presei după publicarea articolului „CARGO - şi focul se aprinde", împreună cu echipa. Am analizat trupa din perspectivă muzicală, societal şi cultural, axându-mă pe rolul ei la Revoluţia din 1989. O analiză axată pe fenomenul rock, societate şi religie mai este gravată şi în articolul „Rock-ul şi religia". Chiar dacă este un articol de dimensiuni medii, de presă, pentru relaizarea lui au fost necesari mulţi ani de zile de analiză muzicală, mii de discuri parcurse şi incursiune în religie, eu fiind licenţiat în istoria religiilor. Noi punctăm informaţia şi nu cantitatea, realizând totul din pasiune. Nu au întârziat însă să apară şi beneficiile materiale, inaugurând de curând deschiderea a 2 studiouri radiofonice, unul la Iaşi şi celălalt la Bucureşti. Doresc să mulţumesc cu acest prilej sponsorilor şi tuturor celor care m-au sprijinit în realizarea trustului „Zidul", în special echipei mele, oameni care au trecut de graniţa vorbelor la fapte, investind timp, pasiune şi sentimente în ceea ce întreprind, ca şi mine.

George ROCA: Cum v-aţi repartizat sarcinile de muncă în redacţie?
Cristian BODNĂRESCU: Delia Palade, psihologul redacţiei, susţine o rubrică bilunară, denumită „Zidul psihologic". Eu îmi aduc aportul prin rubricile şi emisiunile „Spiritualitate românească" şi „Eroii rock-ului", pe lângă administrarea portalului şi marketing. La radio, pe lângă emisiunile sus-amintite, Livia Popescu vă invită în fiecare seară de duminică să-i fiţi alături la emisiunea „Zidurile spiritualităţii". Doamna Fabiola Colţ susţine în fiecare zi de marţi de la 20 la 22 emisiunea de muzică simfonică ,,Zidurile simfonice'', care este una din cele 3 emisiuni romaneşti de acest gen. După cum am mai amintit atât ziarul cât şi radioul au un medic care ne oferă sfaturi în domeniul medicinii naturiste.

George ROCA: V-aş ruga să faceţi cunoscute adresele de web unde se pot accesa radioul şi ziarul „Zidul".
Cristian BODNĂRESCU: În momentul de faţă vă pot oferi patru adrese care fac legatura cu trustul „Zidul":
www.radiozidul.ro
www.ziarulzidul.ro
www.cristianbodnarescu.blogspot.com
www.aikidotenshi.blogspot.com
Vă invit pe toţi să gustaţi din picătura săptămânală de sănătate spirituală şi rock urmărind proiectele trustului „Zidul" şi implicându-vă efectiv în funcţionarea acestuia!

George ROCA: Vă mulţumesc, să citim şi... să auzim de bine depre „Zidul" dumneavoastră!

Voltaire

2011-04-10T09:15:00.000-07:00

Autori: Cristian Bodnarescu si Adina-Gabriela Mustata

Sursa: Ziarul Zidul- www.ziarulzidul.ro

Nu sunt de acord cu spusele tale, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune
Francois-Marie Arouet, care va lua incă din tinereţe pseudonimul literar de Voltaire, s-a născut la Paris în anul 1694, în anii grei de domnie ai lui Ludovic al XIV-lea, când Franţa, vlăguită de războaie, începuse să deteste regalitatea absolută.
Datorită tatălui său, care era jurist, Voltaire ajunge să studieze în cadrul celui mai mare colegiu iezuit din Paris, unde capătă o solidă cultură clasică. El nu răspunde dorinţei părintelui său de a urma apoi studii juridice pentru a deveni magistrat. Îl atrăgea în schimb literatură. După câteva scrieri satirice în versuri, care i-au pricinuit închiderea la Bastilia (1717-1718), compune o tragedie Edip apoi poemul Liga, evocare a lui Henric al IV-lea, pacificator al Franţei după Războaiele religioase de la sfârşitul secolului al XVI-lea.
Opera lui Voltaire se impune în primul rând atenţiei posterităţii prin proporţiile ei. Ca om de litere, Voltaire a iubit mai mult teatrul, în deosebi tragedia. Tragedia lui Voltaire, deşi păstrează cadrul tradiţional al celor cinci acte în versuri alexandrine, de douăsprezece silabe, precum şi caracterul psihologic, pasiunile omeneşti- iubirea, ura, ambiţia, patriotismul- servindu-i drept resorturi dramatice, are originalitatea ei. Principala trăsătură a tragediei lui rămâne caracterul militant. A transformat genul într-o tribună elocventă a ideilor noi, iluministe. Zaira arată cum prejudecăţile religioase au curmat tragic iubirea dintre un musulman şi fiica ultimului rege francez al Ierusalimului. Mahomet stigmatizează procedeele de înşelare a mulţimilor de către făuritorii de religii, pretinşi inspiraţi de divinitate. Piesa Ghebrii are numele unei secte religioase din Iran şi pledează pentru o largă toleranţă faţă de culte.

Poemele lui Voltaire sunt, la rândul lor, versificări clare şi elegante ale aceloraşi idei. De la Pentru şi Contra, expunere a deismului şi până la Poemul, trecând prin Discursurile asupra omului, scriitorul dezbate problemele de filosofie şi morală care-l preocupă. Din necesitatea de a polemiza cu detractorii săi, verva mişcătoare a lui Voltaire s-a manifestat şi în versuri. În 1763 scrie satira Educaţia unui prinţ – contra bigotismului de la curţile regale, Marsiliezul şi leul, îndreptată împotriva feudalilor hrăpăreţi şi Finanţele, denunţarea curajoasă a fiscalităţii excesive care apărea în acea vreme tocmai asupra celor mai productive pături sociale din Franţa.
Un gen literar propriu secolului al XVIII-lea, pe care Voltaire l-a înălţat pe culmile perfecţiunii artistice, este romanul filosofic, ilustrare a unui adevăr, combatere a unor erori sau denunţare a unor fărădelegi printr-o povestire atrăgătoare. La Voltaire, romanul Filosofic îmbraca forme variate: povestea orientală Zodig; închipuite călătorii interplanetare Micromegas ori aventuri, precum Istoria călătoriilor lui Scaramentado şi Candid.
Cititi în continuare la: http://ziarulzidul.ro/?p=661

Autori: Cristian Bodnarescu si Adina-Gabriela Mustata
Sursa: Ziarul Zidul- www.ziarulzidul.ro

Don Elvis la Eroii Rock-ului

2011-04-07T05:24:00.000-07:00

Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro

Don şi Elvis

Don-ul, cuvânt din lexicul italienesc, desemnează titlul de preot, dar şi de părinte. Astfel, pe lângă preoţi, îl avem şi pe Don Corleone, Nasul, părintele mafiot care a impresionat milioane de oameni prin cărţile cu acest subiect, filme ori jocuri; dar şi pe cunoscutul erou de roman, personajul lui Miguel de Cervantes, Don Quixote. Dacă primul este un mafiot care înspăimânta cu ameninţarea sângelui, al doilea nostru don desemnează tocmai idealistul naiv într-o lume în care predomina minciuna, vulgaritatea şi prostituţia.

Elvis Presley, cel mai valoros artist din toate timpurile dacă ne raprotam la cele un miliard de discuri vândute, supranumit Regele rock-ului, este omul care a popularizat cel mai mult fenomenul rock-ului în plan mondial. Prezenţa regelui scenica şi stilul vestimentar nonconformist se pretează de minute cu talentul său de compozitor şi interpret cu o inimă de aur. Personaj de joc computerizat (mafiot al anilor '60 în Grand Theft Auto 2), solist vocal, compozitor şi actor, Elvis Aaron Presley s-a născut pe 8 ianuarie 1935 în Tupelo, Mississippi şi ne-a părăsit pe 16 august 1977.

Don Elvis

Don Elvis, pe numele său Antoniu Petrescu, este un preot catolic care are şi o carieră de rock-er. Solist şi compozitor, Don Elvis nu este doar impersonatorul artistului Elvis Presley, ci realizator de albume, cu o carieră originală; compunând şi interpretând melodii de rock'n'roll şi creştine. Articolul cu Don Elvis vine ca o continuare a celui intitulat Rock-ul şi religia, în care arăt armonia între religie şi fenomenul rock.
Don Elvis a ajuns cunoscut în ultimii ani, având 40 de milioane căutări pe internet; cu acest număr fiind cel mai cunoscut Don din lume, devansându-l la căutări pe însuşi regele rock-ului, Elvis Presley. Născut în anul 1972 la Bucureşti, Don Elvis este stabilit din 2004 în oraşul Avezzano din centrul Italiei. Are la activ patru compact-discuri oficiale: „Credinţa, Speranţa, Dragostea", „Dragostea Divină", „Christmas Songs" şi „Don Elvis", în care muzică religioasă se împleteşte cu muzica profană.

Papa Benedict al XVI–lea, fan Don Elvis

Compact-discul în limba italiană poartă tilul „Divino Amore", el a ajuns chiar în mâinile Sfântului Părinte Benedict al XVI–lea, iar cei de la SkyTV din Italia lucrează la un promo documentar avându-l ca protagonist.

Don Elvis separa în totalitate informaţia oferită de Dumnezeu în cadrul bisericii cu informaţia Dumnezeiască din arta şi muzica, necorelandu-le chiar dacă este şi artist (curios fapt); el nu are un curent muzical bine conturat şi este mirat atunci când este numit, Don Elvis", în schimb însuşi el semnându-se cu acest pseudonim.

Cristian Bodnărescu: Atât slujba pe podiumul bisericesc cât şi o cântare pe unul de concert reprezintă transmiterea unei informaţii Dumnezeieşti către public. Care este semnificaţia podiumului bisericesc şi cea a scenei concertului de rock?
Don Elvis: Salve, mai întâi de toate aş pune intre virgule “podium bisericesc”!! Când slujesc la altar, bineînţeles, este o situaţie diferită din toate punctele de vedere, ontologic, existenţial, substanţial pentru faptul că “în persona Christi” preotul consacra pâinea şi vinul, distribuind la momentul împărtăşaniei trupul şi sângele lui Iisus pentru mântuirea omului. Acest lucru este de o importanţă unică pentru cine crede... Un moment intens care ne ajuta să ne relaţionăm cu sfera dumnezeiască, al sacrului, care umple viaţa şi ajunge acolo unde siguranţa sferei materiale se opreşte... Pe scena “on stage”, sunt DON ELVIS, artistul, care are ceva de împărtăşit cu publicul ca şi: emoţiile, sentimentele, sensul umorismului, adică acel ceva care provine de la D-zeu, în alte cuvinte – MUZICA-
În amândouă ipostaze, încerc să cobor în dimensiunea momentului pentru a oferi destinatarului ceea ce doreşte, ca preot un cuvânt bun, o rugăciune, un semn de speranţă; iar ca artist, cântece care să ajungă în inimă, un moment de distracţie.

Cristian Bodnărescu: Stilul muzical rock este genul tău preferat sau predomina un alt gen de muzică în viaţa ta?
Don Elvis: Sincer, nu înţeleg cum şi de ce “media” m-a poreclit “preotul rock” mai ales ca eu cânt diferite genuri muzicale: gospel, blues, rock, ballads, country... Îmi place muzica bună, de calitate şi nu comercială, care după un an – doi deja nimeni nu îşi mai aminteşte, acea muzică care din păcate se difuzează şi promovează la radio şi la televiziune şi sincer îmi pare rău; sunt aşa de mulţi cântăreţi care merita mult mai mult şi care nu au succes pentru că în spatele lor nu are cine să-i sponsorizeze sau cine să-i promoveze... În ceea ce mă priveşte am cântat cam de toate până acum, de la muzica de opera, polifonica, religioasă, gospel la blues, pop, rock, ballads, country şi aşa mai departe. Nu am un gen muzical preferat, important este să mă ungă înăuntru, în suflet, să-mi transmită ceva, o emoţie, un sentiment...

Cristian Bodnărescu: Elvis Presley este artistul şi rock-er-ul tău preferat. Ce artist şi muzician îi urmează?
Don Elvis: Sigur, Elvis este “prima mea iubire” dar precum spuneam, ascultcam de toate, îmi plac vocile de excepţie de tip Aurelian Andreescu, Andra, din România, Tom Jones, Celine Dion, Tony Christie, Engelbert Humperdinck, lista este lungă... Fac o precizare, nu-mi place muzica anilor ’80 – ’90 şi cea comercială, unde virtuozitatea artistului este înlocuită de asazisa muzica virtuală, făcută pe computer... Părerea mea, muzica s-a oprit în anii ’70.

Cristian Bodnărescu: De ce ai plecat din România? Care este diferenţa între România şi Italia?
Don Elvis: Am plecat din România pentru că nu mi s-a dat posibilitatea de a mă realiza că om, ca preot şi ca artist... mentalitatea unora, din acea epocă. Apropo, sper că între timp, lucrurile să se fi schimbat, era aşa de limitată şi de îngustă, că nu-ţi lasa de ales “o questa minestra o questa finestra”, am spune noi aici în Italia, adică ori te pui în rând cu lumea, ori schimbi aerul... Biserică din România, în acea vreme, probabil nu era “pregătită” să îmbrăţişeze o “deschidere a mentalităţii”, avea motive şi justificări întemeiate pentru a apăra cu înverşunare tradiţia şi aplicarea educaţiei tinerilor care doreau să devină preoţi, sincer ìi compătimesc... Italia mi-a dăruit totul, ceea ce am visat: am devenit preot, sunt un’artist recunoscut atât în Italia cât şi în restul lumii, obţinând chiar cetăţenia italiană. Ce mi-aş putea dori mai mult??? Cu toate acestea, iubesc România şi chiar doresc să colaborez cu industria muzicii de acolo...

Cristian Bodnărescu: În România nu se poate trăi din muzica rock şi în genere din muzica. În antiteza, cum este situaţia din Italia?
Don Elvis: Da, o întrebare reală, ai dreptate; din păcate este destul de greu să rămâi la suprafaţă ca artist, să-ţi faci o situaţie cu muzica în ziua de azi, dar nu imposibil... Că peste tot, un artist, un cântăreţ care doreşte să trăiască din muzica, are nevoie, pe lângă virtuozitatea sa, de o “pilă” am spune noi, acolo sus... Nici în Italia situaţia nu este strălucitoare, trăim un moment istoric destul de critic, din toate punctele de vedere şi cultura, lumea artistică în general, are de suferit dincauza crizei globale în care ne găsim...

Cristian Bodnărescu: Lasă un mesaj pentru romanii care ascultă Radio Zidul!
Don Elvis: Doresc să urez romanilor de pretutindeni fericire şi noroc, fiţi voi înşivă şi puneţi în practică ce aveţi mai bun, calităţile, inclinaţiile, urmăriţi inima voastră, astfel făcând, veţi fii fericiţi!! Toate cele bune!!! Mulţumesc lui Cristian pentru această posibilitate de a mă face cunoscut şi în România!

Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro

Cristian Bodnărescu

Sufletul şi ingreunarea trupului după moarte

2011-04-02T15:41:00.000-07:00

Ingreunarea cadavrului după moarte

Despre acest subiect s-a vorbit foarte puţin. Din diferite considerente, specialiştii în genere se feresc în a dezbate problematică. Oamenii de ştiinţa risca să fie excluşi din comunităţi pentru fanatism, iar preoţii să aibă probleme din partea autorităţilor, pentru ca această problemă nu respecta întru totul legile bisericeşti şi nu se integrează într-o singură dogma.
Duminica 3 martie între orele 20 şi 22 vom discuta despre calea sufeltului după moarte şi ingreunarea trupului după moarte, abordând un caz real, la emisiunea Zidurile Spiritualităţii, la Radio Zidul- www.radiozidul.ro
Îi voi avea ca invitat special pe poetul romantic Cristian Bodnărescu, licenţiat în istoria religiilor. El ne va relata despre un caz la care a fost părtaş legat de ingreunarea trupului decedatului şi va realiza o incursiune religioasă legată de drumul sufletului.
Preotul muzician Don Elvis ne va onora cu prezenţa în cadrul emisiunii, el nuanţând viziunea lui asupra sufletului şi a problematicii ingreunării cadavrului, în calitate de preot şi artist.
Muzica emisiunii ne este oferită de preotul rock-er Don Elvis.

Sufletul
Sufletul reprezintă cea de a doua structură a entităţii umane, situată între corpul fizic şi cel spiritual. Se manifestă ca proiecţie individualizată a spiritului coordonat de conştienţă şi este transgresat în planul energetic pe un câmp vibratoriu cuprins între valoarea de 4 şi 60 hertzi (Hz) structurat perceptiv pe 4 paliere de frecvenţă Delta 4 Hz; Teta 4—7 Hz; Alfa 7— 14 Hz şi Beta 14— 60 Hz. Se manifestă prin reacţii emoţionale (IE) sub imperativul a trei forţe coordonatoare: senzaţie, sentiment, dorinţă şi se exprimă prin reacţii emoţional-volitive în comportament. Senzaţia se alimentează cu energie de tip PRANA, sentimentul cu energie de tipul FOHAT, iar dorinţa cu energie de tipul KUNDALINI. Emoţia, ca produs al celor trei tipuri de forţă generează o energie de tipul MANA şi este rezultatul raportului dintre senzaţie, sentiment şi dorinţă; se măsoară în Unităţi de Conştienţă (U.C.), raportate la o scală de la 1 la 100. (Parapsiholog Lucian Iordănescu)

Moartea

Moartea în Vechiul Testament şi în iudaism
În tradiţia biblică, Adam a adus moartea în această lume ca pedeapsă pentru neascultarea să (Facerea 2:17). Povestea este apropiată de mitul babilonian al lui Adam care a fost înşelat de zeul-sarlatan, Ea, aşa încât, în cele din urmă, a murit. Şi Adam a trebuit „să se întoarcă în pământ”. Dumnezeu a zis: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3:19). „Suflarea de viaţă” pe care Dumnezeu a suflat-o în faţa lui Adam (Facerea 2:7) a fost suflată afară de Adam. Aşa că nu a mai rămas nimic din om după moarte, potrivit acestei poveşti, exact aşa cum zice Ghilgameş când deplânge moartea prietenului său, Enkidu.
Mai târziu, în Vechiul Testament se pare că ar fi o idee a supravieţuirii după moarte, căci exista o referinţă la ea ca la un „somn” (Iov 3:13). Pentru somn, o persoană trebuie să fie vie, ceea ce înseamnă că ea ar putea să se trezească, într-o dimineaţă, deoarece somnul nu este etern.

Moartea în creştinism şi în Noul Testament
În Noul Testament, apare o fi filozofie cu totul nouă. Iisus promite unora dintre ascultătorii Săi: „Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 9:1; Luca 9:27). Înseamnă asta ca sufletele lor vor supravieţui morţii ca să vadă împărăţia lui Dumnezeu? Mesajul Noului Testament este că Hristos a învins moartea: „Socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6:9-11). „În Hristos toţi vor învia... [El] fiind începătura (a învierii) celor adormiţi” (I Corinteni 15:20-23). „El a nimicit moartea şi a adus la lumina viaţa şi nemurirea...” (II Timotei 1:10).

Părintelui Mitrofan (călugăr rus din secolul trecut) relatează următoarele: Biserica Ortodoxă învaţa că moartea este "despărţirea sufletului de trup"; odată această despărţire săvârşită, trupul este dat pământului şi putrezeşte. Aşadar, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturiseşte astfel: "Şi se va întoarce ţărână în pământ, de unde s-a luat, şi duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7).
Dumnezeu a hărăzit sufletul să treacă prin trei stări diferite, care constituie viaţa sa veşnică: viaţa în pântecele mamei, viaţa pe pământ şi viaţă de dincolo de mormânt.
Sufletul, la ieşirea sa din trup, trece în împărăţia fiinţelor asemenea lui, adică în împărăţia spirituală a îngerilor. După faptele sale bune sau rele, sufletul se uneşte cu îngerii cei buni în răi sau cu îngerii căzuţi în iad. Acest adevăr ni se descoperă nouă de către Iisus Hristos, în parabola bogatului şi a lui Lazăr, ne învaţa că sufletele, după ce s-au despărţit de trup, intra în aceeaşi zi în răi sau în iad. "Adevăr zic ţie că astăzi vei fi cu Mine în rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
Noi ştim şi vedem ce devine trupul; cât despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar ştim cu desăvârşire ce i se întâmpla prin mărturisirea Sfintei Biserici - stâlpul şi confirmarea adevărului - care nu a căzut niciodată din învăţătura sa şi nici nu poate cădea, pentru că este învăţată de Duhul Sfânt.

Gândirea religioasă (în general) spune că sufletul care părăseşte corpul la moartea fizică a acestuia nu este egal cu cel pe care îl primim la naştere.
Egiptenii spun că după moarte sufletul omului se desprinde de trup şi este atras de lumină solară. Are loc o contopire cu lumina, process absolut necesar pentru a învinge pericolele ce vor fi întâlnite în Împărăţia Morţilor. Identificarea cu Lumină este absolut necesară deoarece este singura cale de a învinge tenebrele. Toţi cei aflaţi în starea de moarte aparenta susţin că au văzut o lumină, o lumină puternică.
În islam, „Fiecare suflet va gusta moartea” (Coran 3:182).. În Coran, moartea este anunţată credincioşilor, precum şi necredincioşilor (39:31). Moartea a fost „scrisă”, adică, predestinata tuturor oamenilor (56:60). Allah a creat atât viaţa, cât şi moartea (67:2). Moartea îl va ajunge pe om oriunde (4:80), aşa că fuga este inutilă (33:16). Moartea vine ca o amorţeală, sakra (50:18), ca şi cum ai fi beat. Nu este permis să cauţi moartea, a zis Mahomed.
Sufletul reprezintă esenţa non-materiala a unei persoane vii. Mulţi fillosofi sau sisteme spirituale încearcă să explice ce este acesta. Unele sisteme de credinţă susţin că toate lucrurile au suflet, chiar şi râurile sau munţii. Această credinţă este numită animism.
Ceea ce se întâmplă cu sufletul în momentul în care trupul este dus pe ultimul drum, sau cât de rapidă este aceasta deprindere dintre corpul pământesc şi suflet reprezintă un subiect contrversat, care deţine nenumărate întrebări şi mult prea puţine răspunsuri.

Livia, realizatorul emisiunii Zidurile Spiritualităţii

Steaua României pentru veteranul Adrian Pârvu. Despre cel de-al doilea război mondial

2010-11-23T09:50:00.000-08:00

Rubrica: Spiritualitate românească

Adrian Pârvu s-a născut în comuna Butnăreşti, judeţul Neamţ, pe 23 noiembrie 1920. Domnul Adrian Pârvu deţinele ordinele Steaua României şi Coroana României. A fost medaliat, primind Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri şi Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime. Fiind: locotenent, sublocotenent şi ofiţer orientator, veteranul de război Adrian Pârvu ne va destăinui mai multe date despre al doilea război mondial, pentru câteva momente urmând să intrăm, cel puţin spiritual, în lumea eroilor de pe front al celui de-al doilea război mondial.

Vă invit pe toţi joi 25 noiembrie de la orele 20 la 22 să ascultaţi emisiunea Spiritualitate românească, ,,Despre cel de-al doilea război mondial cu veteranul Adrian Pârvu’’ numai la Radio Zidul, www.radiozidul.ro

Decorat cu ordinul Coroana României cu spade în grad de Cavaler cu panglică de virtute militară, urmând ordinul Steaua României cu spade în grad de cavaler cu panglică de virtute militară, medalia Victoria. În anul 1995 Ion Iliescu i-a oferit medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial (1941-1945) pentru serviciile militare aduse statului român în timpul celui de-al doilea război mondial. Primeşte brevetul Semnul Onorific în serviciul armatei pentru ofiţeri din partea Ministerului Apărării Naţionale pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi pregătirea profesională. Pe 26 noiembrie 2001 preşedintele României Ion Iliescu şi primul ministru, Adrian Năstase i-au conferit Semnul Onorific în serviciul armatei pentru 15 ani vechime în armată. Activitatea legată de cel de-al doilea război mondial a domnului Adrian Pârvu se împarte în 3 perioade: între 15-06-1942 şi 15-10-1942 a fost pe front cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă. A doua perioadă este 23-12-1943 şi 8-05-1944, participând pe front cu Regimentul 37 Artilerie. A treia perioadă, desfăşurată între 1-03-1945 şi 5-05-1945, domnul Adrian Pârvu participând cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă.

Prima perioadă, 15-06-1942 şi 15-10-1942, pe front cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă

,,Am fost trimis pe front, regimentul fiind în refacere, zona Odesa. Cu regimentul am mărşăluit călare pe cai până în Cotu’ Donului. Ajungând acolo, am stat 2 săptămâni pe poziţie. Dormeam într-un adăpost subteran, acoperit cu paie. Eram îmbrăcat într-o şubă de santinelă şi dimineaţa mă trezeam cu apa îngheţată în găleată. După cele 2 săptămâni am primit ordin să mă întorc în ţară pentru pregătirea instrucţiei recruţilor, împreună cu toţi ofiţerii promoţiei ’42 de pe front. M-am întors în ţară şi prin asta am încheiat prima etapă a războiului.’’

Cea de-a doua etapă, 23-12-1943 şi 8-05-1944. Domnul Adrian Pârvu a participat pe front cu regimentul 37 artilerie

,,Fiind mutat în cadrul Regimentului 37 Artilerie, am fost trimis pe front în Crimea, fiind atunci încercuită, pentru a-l înlocui pe adjutantul comandantului de regiment. La plecare, am avut un mic incident în timp ce zburam într-un avion nemţesc, fiind pe punctul de a se prăbuşi în mare. Mergeam aproape de mare pentru a nu fi recepţionaţi de radar. Ne-am întors cu avionul în Odesa. Defecţiunea s-a reparat şi după-amiaza am decolat cu acelaţi avion în Crimea, pe aeroportul din Senfiropol. Ulterior, m-am deplasat spre regiment, acesta fiind undeva în nordul Crimeei, la Marea Sivaş. Acolo, punctul de comandă al regimentului era într-un sat cu nişte case făcute din chirpici, în acestea locuind la punctul de comandă al regimentului. Am participat la câteva acţiuni de tragere, conducând tirul bateriei la care eram de la observatorul regimentului.
Ca un mic divertisment, ruşii veneau noaptea dirijând nişte avioane mici, bombardându-ne cu grenade care au făcut victime în sat. Atunci eu, în peretele din cameră mi-am făcut un tunel de trecere. Pentru a-mi putea da seama de sosirea avianelor ruseşti, la punctul de comandă al regimentului am montat o roată de automobil şi cu o pârghie de metal santinela dădea alarma la venirea avioanelor. Eu atunci treceam pe dedesupt, pentru a nu avea probleme.
Înapoierea din Crimea a însemnat evacuarea acesteia. Atunci a fost greu. Am primit după-amiaza odrinul de retragere, atunci când ruşii au bombardat vreo 3 zile divizia vecină. Am plecat spre Sevastopol. Pe timpul nopţii, ne-am împotmolit în nişte mlaştini. Am fost nevoiţi să părăsim materialul de artilerie şi am plecat luând doar caii cu noi. Am mers întreaga noapte şi a doua zi dimineaţa m-am trezit cu o coloană venind după mine. Eu eram ofiţer şi soldaţii bănuiau că ştiu unde merg. După ce calul nu a mai putut să mă mai ducă am continuat drumul pe jos. Cu raniţa în care purtam arhiva de război a regimentului m-am urcat într-un camion nemţesc, care m-a dus până la Sevastopol. Trecând pe lângă Senfiropol, ruşii veneau cu tancurile pe dreapta şi noi pe partea stângă. Senfiropolul ardea. Am trăit momente cu adevărat grele. Am poposit o săptămână la Sevastopol, timp în care am fost organizaţi pe grupe de evacuare în ţară. Am fost transportat în ţară cu un vas împreună cu altele 19, plecând seara. Peste noapte am prins o furtună pe mare. La orele 9 dimineaţa ruşii au înaintat cu 5 avioane în urma noastră, pentru a ne bombarda. Vasele s-au împrăştiat în mare, nefiind niciun vas lovit. Am reuşit să doborâm un avion rusesc, care s-a prăbuşit în mare cuprins de flăcări. Seara am ajuns la Odesa, bolnav de malarie şi plin de păduchi. De acolo m-am dus la părinţii evacuaţi la Maglavid. Am stat 2 zile pentru a mă vindeca, după care m-am întors la regiment. Aceasta a fost etapa a doua. ‘’

Cea de-a treia şi ultima etapă l-a prins pe domnul Adrian Pârvu cu Regimentul I Artilerie Călăreaţă. Ea s-a desfăşurat între 1 martie 1945 şi 5 mai 1945. Adrian Pârvu este decorat cu ordinul Steaua României

Ordinul naţional Steaua României este cel mai vechi ordin naţional, creat în anul 1864 de domnitorul Cuza Vodă. Ordinul Steaua României este cea mai înaltă distincţie oferită de statul român.

,,Ea s-a desfăşurat în Cehoslovacia, cu regimentul din prima etapă. Pe drum am dat peste un ziar în care era publicat că am fost avansat la gradul de locotenent. Acolo am participat cu regimentul până aproape de Bruno la diferite acţiuni de artilerie. Am condus focul de baterie al observatorului divizionului la care eram. În mare, asta este activitatea unui artilerist, el neputând spune că a săvârşit vitejii, fiindcă nu are cum. Mi-am făcut datoria către patrie, asta a fost toată acţiunea mea de război. N-am fost rănit, am avut un mare noroc în viaţă. Am fost decorat pentru serviciul pe care l-am făcut în armată, pentru modul în care am condus. La un moment dat eram la Observator în Cehoslovacia. Am observat o grupă de inamici care încercau să ajungă la punctul de comandă al regimentului de cavalerie pe care-l sprijineam. Am deschis atunci focul de artilerie, chiar dacă aveam interdicţie deoarece aveam doar 40 de proiectile pe zi. Am rezolvat astfel problema de acolo. Iniţial am fost ameninţat că voi fi trimis la Curtea Marţială deoarece n-am respectat ordinul de a nu consuma muniţie. După vreo 2 ceasuri, atunci când s-a aflat ce s-a întâmplat de la Regimentul de Cavalerie, comandantul de regiment m-a propus pentru a fi decorat cu Steaua României. Atunci s-a dat ordinul de zi pe unitate, decoraţiile nedistribuindu-se pe front. În ţară, Steaua României a fost omologată de către regimul Iliescu în Steaua Republicii Populare Române. ‘’
,,Îţi pare rău atunci când ai un aliat şi prieten, fiind ulterior nevoit să lupţi împotriva lui. Aceasta e situaţia, acesta e războiul şi a fost politica de atunci. Nu militarii au fost cei care au schimbat politica, ci politicienii. Faptul că am fost învinşi de către ruşi în război e o realitate.’’

Cristian Bodnărescu: Cum v-aţi fi aşteptat să se încheie războiul?
Adrian Pârvu: După ce s-a schimbat regimul eram siguri că nemţii vor pierde războiul. Erau deja sleiţi de putere şi către sfârşit. Nu mai puteau învinge. Nemţii au făcut o greşeală: faptul că au căutat să lupte în război cu ţări precum Franţa, Anglia, America sau Italia, la un loc. Sigur că e greu să învingi o asemenea forţă. Hitler a plătit pentru asta.

Cristian Bodnărescu: Sunteţi de acord cu faptul că i-am părăsit pe nemţi sau consdieraţi că trebuia să luptăm alături de ei până la sfârşit?
Adrian Pârvu: Dacă am fi luptat până la sfârşit cu ei consider c-ar fi fost mult mai prost. Astfel războiul s-a terminat cu 4 luni de zile mai devreme numai datorită faptului că România a abandonat Germania. Altfel ar fi fost o soartă urâtă din prisma războiului şi al numărului victimelor. Deci, eu consider că a fost un fapt bun reuşita noastră de a scurta timpul de război. La fel ca noi au procedat şi americanii, pentru a scurta războiul, plasând bomba atomică în Japonia. Astfel s-a terminat războiul că’ altfel nu se mai termina. Trecuseră deja 4 ani de zile de când dura războiul şi trebuia să se termine odată. Nu mai suntem ca pe vremurile cavalerilor teutoni ori a cruciadelor pentru a putea purta un război zeci de ani de zile.

Cristian Bodnărescu: Consideraţi că România îşi respectă veteranii de război?
Adrian Pârvu: Eu consider, în linii mari, că îi respectă în sensul că au o indemnizaţie de veteran de război şi oferă o indmenizaţie şi pentru cei ce au fost decoraţi. Prin legea numărul 44 se prevede înfiinţarea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, ea fiind respectată până la ora actuală. Însă eroii ar putea să fie şi mai mult ajutaţi.

Cristian Bodnărescu: Am sesizat că în regimurile Ion Iliescu, Nicolae Ceauşescu şi Emil Constantinescu se ofereau multe medalii şi distincţii. Aţi primit vreo distincţie în regimul Traian Băsescu sau încă o mai aşteptăm?
Adrian Pârvu: În regimul Traian Băsescu nu am primit niciun fel de distincţie, atât doar că s-a continuat cu plata indemnizaţiei de veteran de război, dar se oferă şi renta pentru cei decoraţi.

Cristian Bodnărescu: Cum vedeţi globalizarea şi statutul României raportat la ea?
Adrian Pârvu: România poate rezolva problemele dacă s-ar pune mai mult accentul pe eliminarea evaziunii fiscale care se manifestă la noi. Au loc foarte multe furturi ori delapidări zilnic. Poliţia ar trebui să îşi dea interesul în vederea protecţiei cetăţeanului.

Cristian Bodnărescu: Statele Unite ale Americii sau Rusia au o rată a corupţiei foarte dezvoltată, însă aceste ţări au o economie mai avansată faţă de cea a României. ..
Adrian Pârvu: Este necesară ordinea şi disciplina în activitatea de zi cu zi a funcţionarlor ori a românilor în general.

Cristian Bodnărescu: Deci, organizarea şi disciplina ar fi factorii principali ce provacă situaţiile deficitare ale ţării noastre?
Adrian Pârvu: Da. Mai este şi sistemul prost de stat. Nu s-a realizat privatizarea la un nivel oportun. Dacă ai lucra la un particular nu te apuci să îl furi pentru că acesta te va concedia, însă dacă lucrezi la stat merge...

Adrian Pârvu: Le doresc tuturor ascultătorilor postului Radio Zidul să le dea Dumnezeu sănătate şi să se implice efectiv în realizarea unor emisiuni cât mai bogate.

Cristian Bodnărescu: Doresc să vă urez personal La mulţi ani pentru împlinirea frumoasei vârste de 90 de ani astăzi, pe 23 noiembrie 2010. Mă bucrur să vă fiu alături atât ca redactor şef al radioului dar şi în calitate de nepot.

Adrian Pârvu: Eu vă mulţumesc pentru cadoul pe care mi-l oferiţi, această emisiune radio legată de cel de-al doilea război mondial. Pentru mine această emisiune constituie un dar nepreţuit pentru vârsta pe care o am!

Academician Cristian Bodnărescu
Redactor Şef Radio Zidul

Ilie Drob se ridică la Ceruri

2010-10-11T15:14:00.000-07:00

Rubrica Spiritualitate românească

Bunicul Ilie Drob
Ilie Drob ne povestea mereu cum a fost pe fronturile de luptă ale celui de-al doilea război mondial. Bunicul a fost un om foarte bun la suflet, el ne ajuta pe toţi. El ne iubea, primindu-ne cu drag în casa lui. Veneam mulţi nepoţi la el să ne povestească despre război.
Costel Oanea, nepot

Eroul Ilie Drob
Ilie Drob a luptat în cel de-al doilea război mondial. Fiind în Cehoslovacia a fost rănit, a rămas în spital iar mai apoi a revenit în ţară. Acum câteva săptămâni întâlnindu-mă cu dumnealui mi-a arătat un articol scris de apropiatul său nepot Cristian Bodnărescu în ziarul de mare tiraj Gândacul de Colorado. În articol se scrie despre faptul că Ilie Drob este un erou al ţării noastre, luptând şi apărând-o. Uitaţi că acest om pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi într-o mai mică sau mai mare măsură este cu adevărat un luptător pentru libertatea şi demnitatea poporului român, însă el nu a fost respectat la adevărata lui valoare!
profesor preot Vasile Gherasim

Ilie Drob, un bărbat cu big cohones într-o lume de eunuci
Îmi este greu să scriu despre unchiul şi prietenul Ilie Drob acum, când acesta nu mai este printre noi... Astăzi, 29 septembrie, eroul naţional Ilie Drob s-a înălţat în lumea drepţilor.
Eram într-o senină zi de vară cu toţii în curtea unchiului, la Capu’ Codrului. Soarele dogorea puternic şi noi ne-am adăpostit la umbra merilor cu frunze dese, Ilie Drob arătându-ne cu mândrie agonisirea lui de o viaţă pe frumoasele pământuri româneşti. Am intrat apoi în casă pentru ca unchiul Ilie Drob să ne servească mâncare gustoasă de ţară şi, desigur, câte un pahar de tărie. Apoi aveam privilegiul de a asculta sacrifiicile de pe front ale unui patriot care a apărat aceste sfinte pământuri româneşti furate şi prigonite cu riscul pierderii propriei vieţi. Alţi eroi ai ţării au realizat apărarea integrităţii patriei cu preţul suprem...
Ilie Drob nu a fost doar un erou al ţării, ci şi un autentic ţăran sămănătorist. El lua atitudine împotriva oamenilor bârfitori şi proşti, împotriva necinstei şi a societăţii româneşti postcomuniste, atacând şi sistemul comunist. Am avut privilegiul de a realiza cu el o emisiune pentru Radio Zidul şi un articol de presă, el bucurându-se atunci când s-a putut citi în ziarul Gândacul de Colorado. De fapt atunci s-au bucurat mulţi oameni din Capu’ Codrului, eroul nostru arâtând ziarul tuturor celor întâlniţi pe uliţile satului, dar şi oaspeţilor ce-i treceau pragul. A fost un moment de glorie pentru familia sa şi patrioţii octogenari ce au apărat România în cel de-al doilea Război Mondial. Când am intrat în camera mortuară împreună cu echipa Radio Zidul, care a venit din mai multe colţuri ale ţării pentru a depune o coroană funerară, o mătuşă mi-a spus cu lacrimi în ochi că tare s-a bucurat şi mândrit cu acel articol, ,,Ilie Drob, erou naţional’’ şi mai dorea să realizăm încă unul. Din nefericire acest al doilea material apare acum, post mortem...
Ilie Drob a primit decoraţia de ,,Erou’’ din partea preşedintelui Ion Iliescu, acesta mai oferindu-i-o şi pe aceea a ,,Eliberării de sub jugul fascist’’. În 1996 preşedintele Emil Constantinescu l-a medaliat pe Ilie Drob cu ,,Medalia Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945’’. În numărul 97/2010 al ziarului Gândacul de Colorado apare articolul ,,Ilie Drob, erou naţional’’ în cadrul rubricii ,,Spiritualitate românească cu acad. Cristian Bodnărescu’’. După publicarea articolului preşedintele Emil Constantinescu mi-a mulţumit şi a afirmat că va citi ziarul Gândacul de Colorado.
Ilie Drob este un simbol al spiritualităţii româneşti, al eliberării naţionale şi al demnităţii umane. Odată cu moartea omului Ilie Drob este pe cale de dispariţie şi modelul Ilie Drob într-o ţară ale cărei tineri sunt plecaţi pentru a munci la negru, josnic şi inuman; ţară în care predomină subcultura şi înrobirea ideatică. Ilie Drob a fost, pe drept cuvânt, un bărbat cu big cohones într-o lume de eunuci!

Pe data de 12 octombrie începând cu orele 20 : 00 vă invit pe toţi să ascultaţi emisiunea Ilie Drob se ridică la Cer la Radio Zidul, www.radiozidul.ro sau http://89.46.62.220:9000/listen.pls

Cristian Bodnărescu

Eugène Marin Labiche

2010-05-03T08:33:00.000-07:00

Dacă doriţi să vă răcoriţi copios într-o senină zi de primăvară ori... să vă încălziţi într-o friguroasă zi de iarnă, vă invit să ascultaţi unul din marii comici ai literaturii universale, Eugène Marin Labiche.
Prea puţin cunoscut în România, Eugène Marin Labiche scrie povestiri umoristice puse şi în joc teatral. Scrieri precum 29 de grade la umbră, Afacerea din strada Lourcine, Colegi de promoţie, Familia Perrichon, Micuţele păsărele, Praf în ochi ori Treizeci şi şapte de bănuţi, surprind umorul social, atacând categorii precum oameni materialişti, oameni proşti, beţivi, avari ori doamne tinere.
Fiind asemuit cu Molière, Eugène Marin Labiche este şi afacerist. Din această privinţă ar putea fi comparat cu Duiliu Zamfirescu, iar cu Luca Ion Caragiale din prisma situaţiilor umoriste, dacă ar fi să trasăm o antiteză cu literature românească.

Imaginea beţivului care îşi caută dimineaţa cu disperare cureaua care este pe el ori 2 cadouri în loc de unul oferite unui beţiv (o sticlă ar reprezenta un cadou iar două sticle, două cadouri) reliefează imaginea beţivului în societate.
Dramaturgul francez Eugène Marin Labiche s-a născut pe 5 mai 1815 şi-a decedat pe 23 ianuarie 1888 la 73 ani, fiind îngropat la Paris. Dacă ajungeţi la Paris îl puteţi vozita pe Labiche la cimitirul Montmartre.
Vă invit pe toţi să discutăm despre dramaturgul Eugène Marin Labiche şi să ascultăm câteva povestiri puse în joc de teatru luni 3 mai între orele 21 şi 23, la emisiunea O zi în 3600 de secunde cu Vio şi Cristi, Literatura la Zid.

academician Cristian Bodnărescu

Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă!

2010-04-28T07:54:00.000-07:00

Mă plimbam pe o străduţă din Suceava împreună cu un prieten medic, amândoi purtând haine negre şi plete, însă prietenul meu, pe nume Cătălin, purta şi barbă, eu nu. Cum mergeam noi uite că ne pomenim cu o bătrânică alergând către noi:
- Da’ stai Părinti, câ am şiva sâ-ţ’ zâc! Uiti şi-i, io am păcătuit în viaţa asta şî vreu sâ-mi dai o binecuvântari!
- Fii binecuvântată Fiica mea, îi spune Cătălin (cel cu barbă)
- Vai tari-ţ mulţămesc Părinti! Spune băbuţa, după care îi pupă amândouă mâinile.

Dă să plece, dar se uită şi la mine, codaş. Se gândeşte ea puţin, îmi ia mâna şi mi-o pupă dar aşa în treacăt, şi nu mi-a pupat ambele mâni precum a beneficiat prietenul Cătălin. Deh, şi eu sunt popă şi aşa fără barbă şi nu strica să mai pupe o mână. Dacă aveam barbă… bătrânica ar fi cerut 2 binecuvântări!
Mergând în mai multe locuri cu domnul Cătălin am întâlnit mai mulţi oameni şi cum istoria se repetă... lui i se cereau binecuvântările şi i se pupau ambele mâni, mie mi se mai pupa câte o mână aşa, ocazional. Cine ştie, Cătălin o fi popă şi eu doar un amărât de dascăl, fără barbă.
Deci... ,, Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă!“

Despre comicul de situaţie vă invit să povestiţi şi să râdem la emisiunea Ţ’-aş pupa-o, da’… n-ai barbă! (Civicul la zid- O zi în 3600 de secunde) miercuri 28 aprilie, orele 21 – 22 : 30, la Radio Zidul (www.ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls).

academician Cristian Bodnărescu

Vampirism şi Prokofiev

2010-04-24T05:57:00.001-07:00

Vampirul, opera lui Heinich Marschner, este un personaj romnatic care se hrăneşte cu sânge, un strigoi ori o fantomă.
Serghei Prokofiev (23 aprilie 1891 – 5 martie 1953) este unul din cei mai mari compozitori ruşi care surprinde în operă mitul vampirului.
Porokofiev crează miniaturi instrumentale, simfonii, concerte şi muzică de film. El concertează în mai multe ţări, precum Franţa, Cuba ori Japonia.
Compune inspirat fiind de scriitori precum William Shakespeare ori Tolstoi, dar şi de basmele populare. Astfel iau naşzere baletele ,,Romeo şi Julieta’’, ,,Cenuşăreasa’’ ori abordarea motivului din ,,Război şi pace’’.

Filmul ,,Interviu cu un vampir’’ în care joacă actori precum Antonio Banderas, Brad Pitt şi românul Marcel Iureş preia baletul lui Serghei Porokofiev ,,Romeo şi Julieta’’.
Romanul literar ,,Interviu cu un vampir’’ este scris de Anne Rice, fiind primul din seria Cronicile Vampirilor. Este una din cele mai cunosute lucrări artistice de acest gen, împreună cu romanul Dracula a lui Bram Stoker.
Fantoma Dracula beneficiază de numeroase ecranizări, la fel ca şi clasicul de acum Nosferatu.

Sunt Cristian Bodnărescu şi vă aştept sâmbătă 24 aprilie între orele 21 şi 22 la o emisiune de muzică simfonică cu nuanţe de gotic, Vampirism şi Prokofiev la Radio Zidul.
Emisiunea ,,Muzica la Zid’’ face parte din ,,O zi în 3600 de secunde’’ şi este realizată numai pentru Radio Zidul, post ce se recepţionează accesând www.ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

Echipa Zidul

Bucovina - pământ românesc

2010-04-23T04:35:00.000-07:00

Rubrica Spiritualitate românească

Mereu am fost impresionat de pământurile româneşti bucovinene. Acolo predomină o tradiţie românească şi un patriotism aparte. De asemenea, niciodată n-am putut înţelege de ce nu figurează şi geografic în teritoriul României, dacă sunt pământuri româneşti...
În continuare voi consemna viziunile unei doamne care trăieşte de aproape 70 ani pe pământ bucovinean. Un român adevărat, spiritual, cu bun simţ... un om frumos, într-un cuvânt.
Încă de pe vremea copilăriei îmi amintesc de Tanti Chiş. Tanti Ileana Chiş este un om glumeţ, de suflet şi cu-n piept proeminent (îi place să-şi strângă prietenii în braţe).
Născută în 1944 în satul Drâncani al judeţului Suceava, tanti Chiş este invitata acestui dialog. A mai rămas imaginea ţăranului autentic, sămănătorist? Viaţa din Bucovina, obiceiurile din satul Drâncani şi viaţa unui om, pe nume Ileana Chiş sunt doar câteva din subiectele ce vor fi dezbătute. Doamna Chiş este o anticomunistă şi contra PSD-istă convinsă!
,,M-am căsătorit la 17 ani şi am dat naştere la 4 copii. Din cauză că era grea viaţa am fost nevoită a-mi întemeia o familie prematur. Eram sătui de traiul la părinţi şi doream să plecăm, astfel ne-am stabilit la casa noastră. Eu povestesc acum uşor, însă ne-a fost foarte greu. La şcoalâ am îmblat numai 3 clase câ părinţii ne trimiteau cu vitele şi ovinele, aşa că noi am îmblat prea puţin la şcoală.
Asta a fost viaţa noastră… A fost foarti grea, însă am fost cu frică de Dumniezău şi ruşini. Întotdeauna am crezut în Dumnezeu şi uite că ne-a ajutat de am ajuns la căsili noastri şi a fot bini.
Am fost 7 copii. Doi au murit şi-am mai rămas cinci. Viaţa era foarte grea’’ îşi aminteşte Tanti Chiş.

Cristian Bodnărescu: Descrieţi-mi obiceiurile satului tradiţional românesc, în acest caz Drâncani.
Tanti Chiş: Di Crăciun şî Bobotiazâ îmbla Prieotu cu Iordanu’, el îmbla cu icoana şi noi purtând ciralesa. Noi mergeam pi la căsili oamenilor şî strigam: ,,Ciralesa!’’ Acolo ni dădea sî mâncăm gogoşi şî câti-un pahar di vin fiert. Cân vinea Anu Nou sî îmbla cu ursu şî capra.

Cristian Bodnărescu: Cum vedeţi viaţa satului tradiţional bucovinean în comparaţie cu viaţa prezentă?
Tanti Chiş: Viaţa înainte era foarti gria, trebuia muncă multă. Viaţa de acum este mai uşoarâ, însă tinerii nu vor să muncească. În acest sens îi sfătuiesc să muncească, să creadă în Dumnezeu şi să-şi respecte părinţii!
Omul trebuie să fie cinstit şi nu avar. Superficalitatea ucide sufletul.
Cristian Bodnărescu: Vă mulţumesc pentru ajutorul oferit.
Tanti Chiş: Eu îţi mulţumesc pentru ceea ce faci!

Vineri 23 aprilie între orele 21 şi 22 emisiunea Spiritualitate românească în cadrul O zi în 3600 secunde va dezbate tematica Bucovinei şi a Eroilor naţionali, din aceste considerente se va numi ,,Bucovina pământ românesc’’. Emisiunea face parte din grila postului de radio Zidul, care poate fi ascultat accesându-se: www.ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls
În cadrul emisiunii va fi difuzat şi interviul realizat cu eroul naţional Ilie Drob, prezentat la: http://ziarulzidul.ro/spiritualitate-romaneasca/ilie-drob-erou-national-rubrica-spiritualitate-romaneasca-acad-cristian-bodnarescu-coordonator.html

academician Cristian Bodnărescu

Aniversare 10 ani de Vepres la Radio Zidul

2010-04-21T17:42:00.001-07:00

Rubrica Eroii rock-ului

În 2000 eram nişte blatişti pe la Casa de Cultură a Studenşilor

Cristian Bodnărescu: Pe ce dată şi sub ce împrejurări a luat fiinţă trupa de death metal Vepres?
Costoa / Vepres: Vepres s-a înfiiţat în primăvara anului 2000, la iniţiativa tobarului (de atunci) Pest şi a bassistului Legiune. Iniţial trupa s-a numit Seraphis şi avea în componenţă 5 membri, în 2-3 luni schimbându-şi numele în Vepres, odată cu o parte din componenţă.
La început am făcut repeţii în Casa de Cultură a Studenţilor, Galaţi. Pe atunci niciunul dintre noi nu era student, eram prin clasele a 12-a şi a 11-a... eram oarecum "blatişti" la casa studenţilor. În câteva luni, odată şi cu o serie de schimbări de componenţă, majoritatea eram studenţi, adică "în legalitate" la sala de repetiţii.

Toţi eram balauri pe atunci... dar a fost o perioadă foarte frumoasă şi tot ce făcem atunci era din suflet
Aş dori să precizez componenţa iniţială a trupei, pe atunci Seraphis... deoarece chiar nu există nicio biografie consemnată. Legiune era la chitară... la bass era Iron, care ulterior a plecat în trupa Torment (alături de nişte personaje epice din Galaţi: Bamse şi Bucă).Pest era la tobe şi Sectă la voce. Îmi aduc aminte c-am fost acceptat în trupă deoarece puteam interpreta la ghitară Pantera - This Love.
Toţi eram balauri pe atunci... dar a fost o perioadă foarte frumoasă şi tot ce făcem atunci era din suflet.
Tematica versurilor erau din folclorul românesc: "Descântic de iele" sau "Noaptea sfântului Andrii" sunt unele titluri de piese compuse în acea perioadă. Eu nu prea eram de acord în acea perioadă cu această direcţie, dar acum, dacă stau să mă gândesc ,erau multe elemente de originalitate.
După câteva luni... parcă prin toamna lui 2000, în trupă a intrat şi Barbaru', care făcea părţile de growl, tonalităţi specifice death metal-ului. El a dat o tentă pieselor trupei, mai apropiată de gusturile mele, influenţa mea în formaţie nefiind foarte mare în acel moment. Cred că fiecare aveam un procent egal de contribuţie.
Barbaru' a scris versurile piesei "Cântec din morţi", care în 2001 a intrat în topul televiziunii gălăţene TV Express, direct pe locul întâi.
În Câmpina pe 5 Iulie 2002 în „Club Live" am cântat alături de trupa Fluid şi pe 9 Octombrie 2002 în „Club S" alături de Hathor, Y-Grec, Altfel, Cauză şi Efect.
Pe 6 Decembrie 2002 concertăm din nou într-un nou format la sala „Ethos" din Iaşi, la lansarea albumului GOD „Aura" alături de: Frozen Dusk, Battlethrone, Hathor si GOD. Publicul a reacţionat pozitiv. Am început să fim contactaţi de radiouri şi reviste, un exemplu ar fi Radio Dada din Focşani.
Au urmat o serie de concerte în 2003 alături de Avatar, Bucovina, Kratos, Thunderstorm, Frozen Dusk, Hathor şi Graven.Pe atunci rămăsesem 3 inşi: Pest - tobe, Legiune - bass, eu - chitară şi voce. Am cooptat un chitarist, în persoana lui Robert - The Jackal. În august 2003, s-a alăturat echipei şi sunetistul Pavel Carol Liviu, alături de care în perioada sptembrie-decembrie 2003 formaţia înregistrează în studio un nou demo intitulat „Broken Whisper". Pimul demo al trupei, „În puterea nopţii", a fost înregistrat în primăvara lui 2001.
A urmat o perioadă de urcare, cu apariţii la MTV şi multe alte surse media. Ultimul concert din această etapă are loc în Club „Underworld" Bucureşti împreună cu Bunker, în martie 2005. Ăsta a fost Vepresul vechi.
Eu m-am mutat în Bucureşti cu job-ul, după terminarea facultăţii... asta era în vara lui2005. Nu am prea avut cum să facem repetitii... Pest se angajase şi a plecat o perioadă cu serviciul în Italia. Când s-a întors , nu a apucat să stea prea mult alături de cei apropiaţi, trezindu-se deodată cu probleme de sănătate. În vara lui 2006 a trebuit să se interneze la spitalul Fundeni. Am fost lângă el împreună cu familia sa până cînd Pest a murit, pe 29 iulie 2006, fiind bolnav de cancer. Aceasta a marcat prima etapă în viaţa formaţiei Vepres.

A doua etapă din viaţa trupei Vepres
După plecarea lui Pest dintre noi, am trecut printr-o perioadă destul de grea de "alienare". Nu-mi mai ardea de cântat... şi nici muzică. În 2008 am refăcut trupa cu Adi (frate-miu) la tobe şi Bobo la bass. Primul concert în formula asta a avut loc pe 31 ianuarie 2009 - la "Maraton Rock", Live Metal Club, Bucureşti.

Cristian Bodnărescu: Cum vezi fenomenul metal în trecut şi prezent?"
Costoa / Vepres: Pe vremea când m-am apucat eu de ascultat metal, la ordinul zilei era death metal-ul bătrânesc - Gorefest, Benediction , Kataklysm; iar apoi, când eram prin liceu, se formase curentul black metal - Cradle era la mare căutare în ultimii ani, acest curent se îndreapta spre "core", hard core, metal core, death core gore/grind etc...
Când am refăcut trupa am plecat de la ideea de a aborda un metal în forţă şi inteligibil, cu un mesaj care să lovească direct; de aceea am zis să avem versuri în româneşte iar tematica lor să justifice furia din muzică. În ultimul timp abordăm un stil mai ethnic, death metal ... cu influenţe din "trash" . Acestea se vor observa pe următoarele piese, care acum sunt abia în stadiul embrionar.

Cristian Bodnărescu: Le lansăm la Radio Zidul, nu?
Costoa / Vepres : Bineînţeles!

Cristian Bodnărescu: Ce mesa jai pentru ascultătorii Radioului Zidul?
Costoa / Vepres : Înmulţiţi-vă! Şi să rămâneţi sinceri cu voi înşivă.

Joi 22 aprile între orele 20 – 22 se va ţine emisiunea ,,Aniversare 10 ani de Vepres la Eroii rock-ului’’ pe Radio Zidul. Emisiunea va fi coorodonată de Cristian Bodnărescu şi realizată împreună cu Bobo şi Costoa de la Vepres. Radio Zidul poate fi ascultat accesând link-urile: www.ziarulzidul.ro sau http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

Duiliu Zamfirescu

2010-04-19T06:07:00.000-07:00

Rubrica Spiritualitate românească

Duiliu Zamfirescu (30 octombrie 1858, Rîmnicu Sărat - 25 februarie 1922, Agapia- Neamţ este autorul primului roman ciclu din literatura română, Ciclul Comăneştenilor şi al primului roman epistolar al literaturii noastre, Lydda.

Duiliu Zamfirescu şi romanul ciclu

Un roman ciclu este acela care are mai multe capitole, fiecare capitol din cuprinsul său putând fi considerat drept un roman independent de restul, dar şi toate aceste capitole sau romane constituie unul singur, un roman mai mare.
Ciclul Comăneştenilor reprezintă primul roman de acest gen din literatura românească, dar şi unul din primele romane ciclu din literatura universală, fiind asemuit cu romanul ciclu al lui Emile Zola, Les Rougon- Macquart.
Romanul Ciclul comăneştenilor conţine: ,,Viaţa la ţară'', ,,Tănase Scatiu'', ,,În Război'', ,,Îndreptări'' şi se încheie cu ,,Ana, ceea ce nu se poate''.
În anul 1976 este ecranizat romanul Tănase Scatiu.

Viaţa personală

Fiu al arendaşului Lascăr Zamfirescu, Duiliu se naşte la Rîmnicu Sărat pe 30 octombrie 1858.
Se căsătoreşte cu Henriette Allievi, cu ea având doi copii: Henrietta şi Alexandru.

Cariera

Duiliu Zamfirescu a fost şi a rămas o personalitate uimitoare. Academician cu drepturi depline a fost vicepereşedinte al Academiei Române, Ministru de Externe (în guvernul Averescu), Scriitor şi afacerist.
Nici posturile de magistrat, avocat, redactor şi secretar general la Ministerul de Externe nu l-au ocolit.
Academicianul Duiliu Zamfirescu scrie versuri, teatru şi proză, fiind un scriitor sămănătorist, alături de Ioan Slavici ori Mihai Sadoveanu.

Actualitatea zamfiresciană

Actualitatea secolelor XIX şi XX prezentată de idilistul Duiliu Zamfirescu se poate regăsi şi-n zilele noastre. Astfel, el nu a fost uitat. În 1976 romanul Tănase Scatiu îi este ecranizat şi formaţia IRIS are o serie de melodii după poeziile lui Duiliu Zamfirescu.
Trupa IRIS este inspirată în versuri de scriitorii Mihai Eminescu şi Duiliu Zamfirescu.
În această seară de luni 19 aprilie 2010 între orele 21 - 22 la postul Radio Zidul va fi realizată emisiunea ,,Literatura la zid: Duiliu Zamfirescu, în cadrul emisiunii O zi în 3600 cu Vio şi Cristi'', realizată de Cristian Bodnărescu şi profesorul universitar Viorel Donţu. Muzica va fi oferită desigur de formaţia IRIS iar postul se poate asculta accesând: www.ziarulzidul.ro ori http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls

academician Cristian Bodnărescu

Astrologia, ştiinţă sau delir?

2010-04-17T06:08:00.000-07:00

Încă din antichitate şi evul mediu, astrologia ne ,,prezice” viitorul pe baza studierii poziţiei şi mişcării aştrilor, a constelaţiilor şi a fenomenelor cereşti.
Şi în prezent, horoscopul darnic ne informează generos că vom avea o zi frumoasă aproape în fiecare zi. ,,Ştim” ce trebuie să facem şi cum să acţionăm după aceste preziceri, dacă trebuie să cunoaştem persoane noi ori nu sau dacă putem părăsi domiciliul. Răspândit fie la radio ori tv, gazete sau ziare, horoscopul este lege prentru unii ori cutiozitate pentru cei mai mulţi.
Voi analiza astrologia, fenomen asociat de mulţi indivizi săraci cu duhul, precum adepţii MISA, cu imaginea lui Dumnezeu, din perspectivă spirituală, ştiinţifică şi filosofică.

Perspectiva creştină

Marea majoritate a celor ghidaţi de horoscop strigă tare că sunt credincioşi întru Dumnezeu. Dar… putem analiza acest fenomen şi biblic. Astfel, în Biblie, A Cincea Carte a lui Moise, ,,Deuteronomul” ne relevă clar porunca lui Dumnezeu legată de ,,astrologie”. Însăşi îndemnul zodiacal de supunere faţă de anumite semnificaţii intră în contradicţie directă cu poruncile Domnului. Iată învăţăturile ce ne sunt adresate din capitoul 4 al Deuteronomului, ,,Supunerea faţă de lege”:

,,16. Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfăţişeze bărbat sau femeie,
17. Sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer,
18. Sau închipuirea vreunei jivine, ce se târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ;”
,,19. Sau, privind la cer şi văzând soarele, luna stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer.”

Perspectiva ştiinţifică

Putem analiza acest fenomen comercial de manipulare a maselor şi din prisma ştiinţei. Noi avem date legate de Univers prin informaţia ce o primim prin intermediul luminii, în mare parte. S-a descoperit că luminii îi ia milioane de ani pentru a ne aduce aceste informaţii. Multe din corpurile cereşti pe care noi le vedem nu mai sunt de mult timp acolo sus, în momentul în care noi le urmărim. Nu ştim ceea ce ne înconjură. Tocmai de aceea tind să cred faptul că, de ar fi o fărâmă de adevăr în această pseudoştiinţă, acest ,,horoscop” s-ar preta speciilor ce au existat cu milioane de ani înaintea noastră.

Perspectiva filosofică

În poezia ,,La Steaua”, scriitorul Mihai Eminescu îi dezamăgeşte pe cei care cred în sisteme zodiacale, aducându-le la cunoştinţă falsitatea demersului lor. Astfel, aceste corpuri cereşti care le indică destinul nu mai sunt de mult timp prezente pe cer faţă de momentul în care acest horoscop este calculat.

LA STEAUA

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

academician Cristian Bodnărescu

România Mare

2010-04-06T11:09:00.000-07:00

Rubrica Spiritualitate românească

27 martie este o zi istorică pentru Republica Moldova şi România, azi s-au celebrat 92 ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă. În mai multe localităţi din Republica Moldova s-a sărbătorit acest eveniment.

La Chişinău s-au petrecut mai multe manifestări dedicate acestei mari sărbători- depuneri de flori la mormintele deputaţilor în Sfatul Ţării şi ale fruntaşilor mişcării de renaştere naţională la Cimitirul Ortodox Central, precum şi la monumentul lui Pantelimon Halippa; vernisarea expoziţiei ,,Unire-n cuget şi-n simţiri “; depuneri de flori la statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Diferite programe cultural-artistice si un simpozion ştiinţific având loc.
La acest eveniment din partea României a participat şi Preşedinta Camerei Deputaţilor şi fosta Miss România Roberta Anastase, care a ales să-şi petreacă ziua sa de naştere alături de fraţii din Republica Moldova şi preşeditele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, care este bine cunoscut prin viziunele sale pro-româneşti.

La fel ca şi la Chişinău, sărbătoarea a fost simţită şi în capitala nordică, municipiul Bălţi. Un paradox istoric… în 1918, oraşul Bălţi a fost prima localitate din Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) care s-a pronunţat favorabil unirii Basarabiei cu România, iar actualmente prezintă un bastion al comunismului şi antiromânismului.

Noua Dreaptă şi Mişcarea Naţional-Creştină din Basarabia au organizat un marş şi un miting la Bălţi. La manifestare a fost prezent şi liderul Noii Drepte din România, Tudor Ionescu. La eveniment au mai participat peste 100 de tineri români din Basarabia, Muntenia, Ardeal şi Moldova.

Tinerii purtau pancarde si scandau diferite lozinci. Locul unde s-a petrecut evenimentul a fost împânzit de zeci de tricoloruri, manifestarea nederulându-se fără incidente din păcate. Nişte localnici pro-moldoveni s-au manifestat agresiv. S-au mai cântat şi multe piese patriotice. După 2 ore de şederea în Bălţi, participanţii au plecat la Orhei, unde s-a desfăşurat un miting similar, spre finele zilei ajungând la Chişinău.

Liudmila Ialău

Bălţi, Republica Moldova

Radio Zidul

2010-04-06T11:03:00.000-07:00

Rubrica Spiritualitate românească

Astăzi 26 martie 2010 lansăm oficial postul de radio Zidul. Principiul de zid a fost fondat în noiembrie 2009, când am fondat ziarul online Zidul.
Radioul fiind o febleţe mai veche de-a mea m-am gândit să realizez un concept original, să încarc un post de radio online lângă ziarul cu acelaşi nume. Fondatorii radioului Zidul sunt eu, Cristian Bodnărescu şi Sever Hoblea.
Dacă apreciaţi cultura, spiritualitatea şi muzica rock înseamnă că acest post de radio este pentru voi. Emisiunile postului sunt: O zi în 3600 secunde cu Vio şi Cristi (de luni până vineri de la 21 la 22 : 30), Eroii rock-ului (joia între 20 şi 21) şi Deathzone (sâmbătă 20 – 21).
Chiar dacă acum lansăm grila de emisie, postul Radio Zidul are radioascultători din 30 ţări, între care: România, Statele Unite ale Americii, Republica Moldova, Germania, Italia, Rusia, Spania, Franţa, Grecia, Canada, Danemarca, Suedia, Turcia, Slovenia, Polonia, China, Israel, Argentina, Marea Britanie, Belarus, Ucraina, Letonia, Austria.
Chiar dacă emisiunile sunt realizate în limba română nu sunt doar ascultători românofoni, intrând şi mulţi străini să-i numim astfel, pentru muzică.
Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit să îmi fiţi alături în anii ce vor urma, ascultând Radio Zidul accesând www.ziarulzidul.ro sau click-ând http://radio-zidul.zapto.org:9000/listen.pls
Partenerii media ai postului Radio Zidul sunt: Naţionalist, Media Channel şi Ziarul Zidul.

academician Cristian Bodnărescu

Rock-ul şi religia

2010-03-05T17:39:00.000-08:00

Rubrica eroii rock-ului

Metalul este cel mai energic, vital, profund şi adevărat limbaj muzical pe care îl cunosc Fratello Metallo, călugăr şi preot. Nu poţi deosebi muzica rock calitatativă de spiritualitate şi aceasta de religie. Prin îndemnul ei, muzica te apropie de divinitate şi alungă răul, este o şansă a luminii împotriva morţii. Mulţi din generaţia hippie au renunţat la Occident îmbrăţişând credinţele şi religiile indiene, având loc chiar plecări în masă spre India. Trupa Bon Jovi a realizat înregistrări video cu buddhişti călugări la realizarea albumului These Days şi Manu Chao a sprijinit mişcările de stradă ale călugărilor buddhişti. Buddhistul Dalai Lama participă la festivalul de rock Woodstock declarânsu-se iubitor al genului. Nici în creştinism mişcarea rock nu stă mai prejos. În Egipt şi Statele Unite ale Americii preoţii sunt adevăraţi solişti de rock clasic în timpul slujbelor religioase.

Avem şi trupe de metal consacrate întru totul promovării creştinismului, precum Saviour Machine. Efectiv, o bună parte din curentele de metal se axează în mare parte pe creştinism şi miturile creştine. Trupa de doom metal My Dying Bride, care a cântat şi în România la Sibiu, utilizează multe din elementele culturii creştine. Astfel, în videoclipul The cry of mankind scenele sunt filmate într-o biserică şi cimitir, vocalul Aaron Stainthrope interpretând rolul mântuitorului Iisus Cristos în timpul crucificării.

Şi trupa de gotic metal Lake of Tears reliefează rolul călugărului creştin în videoclipuri precum Raven Land. Menţionez aici şi formaţia de heavy metal Metal Church (Biserica de Metal), cu versuri creştine.

În România, legendara trupă Phoenix se numea iniţial Sfinţii şi cei de la CARGO au realizat albumul deţinător al discului de platină Spiritus Sanctus, tradus Sfântul Duh. Ei au compus şi melodia Cântecul Paştelui împreună cu preotul Dorin Teodorescu. Şi Cristian Minculescu, vocalul de la IRIS, face numeroase îndemnuri pentru credinţă în Dumnezeu.

Trupa Fratello Metallo

Călugărul italian franciscan Fratello Metallo, Cesare Bonizzi în acte, a întemiat de câţiva ani trupa care îi poartă numele de scenă. Fiind impresionat de puterea şi energia pe care o degajă curentul metal după ce a asistat la un concert al trupei de speed metal Metallica, fratele Cesare a întemiat formaţia de heavy metal Fratello Metallo.

Cesare Bonizzi s-a născut în anul 1946, la Offanengo- Italia. S-a călugărit în 1975 şi în 1983 a devenit preot. Începând cu 1990 fratele începe să realizeze albume de rock, văzând această muzică drept o cale de contemplare şi devotare spirituală pentru Dumnezeu. După ce a simţit trupa Metallica, s-a regăsit în stilurile de rock speed metal şi heavy metal, găsindu-le cele mai inteligibile.

Trupa cântă la festivaluri de metal în Italia, dar şi în alte ţări. Este foarte iubită de publicul larg şi de rock-eri, dar desconsiderată de fanaticii religioşi. Oricum poziţia Vaticanului este favorabilă preotului şi a curentului rock în general. Subiectele abordate de băieţi sunt sexul, credinţa în Dumnezeu, efectele nocive ale excesului băuturilor alcoolice. Cesare a găsit elevarea spirituală în trupe de heavy metal precum Iron Maiden, însă şi de speed metal, cum ar fi Megadeath. Chiar dacă nu are plete precum colegii de trupă, barba mare şi veşmintele călugăreşti îl scot în evidenţă.

Membrii formaţiei sunt: Frate Cesare (Cesare Bonizzi) – vocal, Andrea Rossi – ghitară, Fabio Dalé – bass, keyboards şi Andrea Zingrillo – drums. Trupa a deschis cel mai mare festival de metal italienesc în 2008, Gods of Metal.

Discografia cântăreţului metalist este următoarea: Come Fiamma, Droghe, Primi Passi, Straordinariamente Ovvio, Maria e Noi, Francesco Come Noi, Credo, Il LA Cristiano, Vie Crucis, Misteri.

Biserica Metaliştilor

S-a întâmplat în anul 2008, localitatea Bogota din Columbia. Este o Biserică reală, precum cea la care ne ducem în zilele de duminică. Mulţi oameni iau parte la slujbele religioase, concretizate prin concertele de metal agresiv şi heavy metal la care preotul este liderul vocal.

Oamenii inteligenţi căutau ceva nou, prin care se pot descărca şi împlini spiritual. Metaliştii vin la slujbele obişnuite îmbrăcaţi în piele şi se desfată dând din plete, împreună cu preotul lor. Bravo lor! Oare când se va materializa asta şi în România? Momentan persistă conceptul Să crape capra vecinului şi toate ouăle găinii sale, asta în cazul în care un preot va dori să zidească o astfel de Biserică. Nu mai menţionez de toţi cerşetorii care fac adevărate afaceri cu banii, profitând de prostia celor adunaţi acolo.

Papa Benedict al XVI-lea este tot rock-er

Chiar zilele trecute Papa a făcut publică lista cu albumele şi artiştii lui preferaţi. El ascultă mai mult rock clasic şi psihodelic, însă şi metal, prin formaţia U2. Pe lângă acestea, trupele de suflet ale liderului spiritual creştin sunt The Beatles, Oasis, Pink Floyd, Fleetwood Mac şi altele tot de rock. Singurul care cânta pop-rock din inima Preasfinţitului este Michael Jackson, însă tot la rock ajungem.

Este o elevare spirituală aşadar să fii rock-er şi metalist chiar dacă ai unul din cele mai importante roluri din lume privind credinţa şi spiritualitatea. Se pare că doar gurile rele ale oamenilor prost intenţionaţi, needucaţi, primitivi ori aparţinînd diferitelor secte precum MISA (care înglobează instant toate aceste defecte) cârcotesc împotriva rock-ului.

Ascultaţi mult rock clasic şi metal, vă spun eu. Bucuraţi-vă de viaţă şi fiţi spirite libere!

academician Cristian Bodnărescu
Sursa: Gândacul de Colorado

Ilie Drob, erou naţional - Rubrica Spiritualitate românească, acad. Cristian Bodnărescu - coordonator

2010-02-04T09:01:00.001-08:00

Ilie Drob. Erou de război, decorat cu trei decoraţii de preşedintele Emil Constantinescu şi Ion Iliescu, acesta oferindu-i două decoraţii: una de erou şi cealaltă de eliberare de sub regimul fascist. Ilie Drob a luptat în Munţii Bucovinei. El înainta pentru a apăra patria în timp ce oamenii se retrăgeau. Născut în 1923, 20 iulie, domnul Ilie Drob din Capu Codrului a prins atât regimul fascist, cât şi cel comunist sau postcomunist ori prezent. Ilie Drob, înaintaş în armată şi jandarm, este un anticomunist convins!

Noi înaintam prin bombe şi gloanţe iar oamenii fugeau

Cristian Bodnărescu: Povestiţi întâmplările din al doilea război mondial.

Ilie Drob: Am plecat în evacuare de la casa mea din Capu Codrului- Suceava în Oltenia. Din Oltenia am luat calea Bucureştilor, în armată. Am făcut instrucţiunea şi armata în pădure, Pantelimon. Am făcut garda pentru mai multe interprinderi şi de acolo m-am întors înapoi, în cazarmă. Fiind situaţia conflictuală, de război, nu ştiam bine unde ne vom duce şi dacă vom mai prinde un răsărit de soare. Nu-mi pot imagina ce deznodământ a urmat… comunismul! Comuniştii aveau ciudă pe jandarmi şi am avut o viaţă foarte grea sub jugul lor, mai ales privitor la locul de muncă. Eu eram jandarm înaintaş când am plecat pe front. Mai bine era pe front decât în ţară aici, comuniştii urându-ne. În război am fost de gardă, ocupându-mă de prizonieri însă şi înaintaş pe front.

O mină a explodat în spatele meu

Mă aflam în Cehoslovacia. Împreună cu un camarad vegheam împotriva inamicilor, când doi s-au furişat în spatele nostru şi au aruncat cu o grenadă. Aproape nici n-am simţit, dar o schijă mi-a perforat plămânii. Am avut noroc de un subofiţer de-al nostru care a văzut inamicii şi i-a împuşcat pe amândoi cu o mitralieră, el mi-a salvat viaţa! Rănit fiind m-au adus în ţară, la spital, însă nu puteam sta prea mult ştiind că ţara are nevoie de mine. M-am refăcut repede şi m-am dus să ţin garda la intreprinderi. Am fost la un depozit de muniţii în Ilfov, apoi am păzit o navă de prizonieri. Când m-am întors am fost decorat!

Statul birocrat postcomunist nu îşi respectă eroii

Îmi amintesc aceste întâmplări ca şi cum se derulează în faţa ochilor acum pentru întâia oară! Nu pot crede cum aceşti copii ai ţării nu m-au respectat, riscâncu-mi viaţa pentru ei. Nu am avut toate drepturile, nu mi-au fost respectate. Au oferit altora banii mei şi pensia de veteran mulţi ani nu am primit-o. M-am adresat la o serie de instituţii însă am întâlnit prostia, batjocura şi birocraţia în picioare! Nimeni nu mişca un pai să mă ajute, toţi mă trimiteau de la unul la altul. În timp ce unii se îmbogăţeau, un erou al ţării era sărac şi nici nu primea puţinii bani meritaţi. Am sperat ca după ce ne-am eliberat de urâta alianţă cu ruşii, ceea ce a însemnat comunismul, când i-am părăsit pe nemţi, să fie mai bine, însă multe lucruri nu s-au schimbat nici acum.

Cristian Bodnărescu: Cum trăim acum faţă de trecut şi ce sfaturi oferiţi tinerei generaţii?

Ilie Drob: Acum trăim mai bine faţă de trecut, însă nu-mi place un lucru: lipseşte credinţa! Lumea s-a stricat din pricina televizorului, nu-mi mai place. Acolo sunt doar prostii care nici nu merită a fi văzute.

Într-adevăr, gânditorii chinezi afirmau că televizorul este unealta prostului, înăbuşind cărţile. Mă bucur personal pentru oferirea acestui material în zilele noastre într-o ţară manelizată, fără conştiinţă naţională. Trăiască România! Trăiască eroii naţionali!

academician Cristian Bodnărescu
Sursa: Nationalist

Povestea haiducului Baltă

2009-12-17T13:39:00.000-08:00

Rubrica Spiritualitate Românească

Istoria haidcului

Haiducul era numele dat acelor personaje din epoca modernă în Balcani, mai ales în: România, Bulgaria şi Serbia, pe seama căruia folclorul a pus de multe ori legende. În firul invariabil al acestor legende, haiducul jefuieşte pe cei bogaţi, mai ales pe boieri şi pe turci şi ajută ţăranii cu o parte din pradă, în special pentru a avea susţinerea lor.
Haiducii sunt personaje care au adunat în jurul lor mult romantism, fiind echivalenţi ai personajelor tip Robin Hood. De aceea, deseori faptele lor erau cântate în balade populare.

Clanul Baltă

Putem vorbi de un adevărat clan haiducesc, anume Clanul Baltă. Clanul Baltă a fost întemeiat în 1936 de Neculai Baltă, fiind urmat de fratele său, Costică Baltă şi Miliţă Baltă, cel mai cunoscut şi ultimul mare haiduc moldovenesc. Lor li s-au alăturat Unguru şi Maftiucă Vasile.
Haiducii aveau o comunitate şi mai multe femei, fiecare haiduc posedând un harem. Lor li se alăturau copiii, care erau educaţi în spiritul haiducesc.
Securitatea şi ruşii le puneau serioase probleme haiducilor, urmărindu-i şi ucigându-i. Haiducii furau mânăstirile, stânile şi de la oamenii bogaţi, oferind bani celor săraci.
Clanul haiducesc s-a destrămat în anul 1946, Baltă fiind prins şi ucis de Şofrona Prudena.
Costică Panaite, pădurar din Crăcăuani, născut în 1919, ne va istorisi întâlnirile sale cu Miliţă Baltă:
,,Prin pădure mişunau şî hoţi. Iaca sî iveşti Baltă. El avea fraţi, tot hoţi. Niam di bandiţi! Fiorosul Baltâ a luat nişti fimei, a făcut copii prin păduri şi forţa pi călugării di la Horaiţâ sâ-i dei la liagăn.

Întâlnirea lui Baltă cu Pădurarul Costică Panaite şi Jâdanu’

Eu nu mă ocupam di el. Îl vediam, treşia prin păduri, se alimenta, treşia cu bunuri. Eu nu-i aviam grija câ mă temeam, mă-npuşca. Ei ierau 3-4 şî cu fimei cari haiduciau în păduri. O pus şî ruşi după dânşii, securitati la pândâ. Ei furau şi dădeau la alţii cari stătiau iarna sâ-i anunţi. Strângiau bunuri di pi la stâni şî ei sâ hrăniau acolo.
Iaca un jâdan vini di la Târgu Niamţ sâ cumpei un parchiet. Eu trebuia sâ-l duc pi marili negustor jâdan sâ-i arăt parchietu cu lemni. Jâdanu bogătaş era cu un vizitiu, un alt jâdan mai năcăjât. Numai când a intrat în păduri din poianâ numai ni-o apărut Baltâ băieti şî ni-o oprit: Stăi pi loc! Am stat! Eu dija îl cunoştiam, şî el pi mini. E, undi vă duşiţi? Numai Mitiţâ Baltâ s-o arătat. Ceilalţi stăteau pitiţi deoparti, cu puştili-n mânâ. Jâdani, un’ ti duşi? îl întreabă haiducul Baltă. Dintr-un jâdan frumos şî blond s-o făcut un om niegru cum îi sumanu. Asta-i frica omului, ferească Dumniezău! Şi, ţâ-i fricâ? Sâ nu-ţi fii fricâ! Ni-o făcut digrabâ foc câ era cam toamnâ. Ei, di-amu povestim, zâşi. Ei, şi sâ povestim?
Măi jâdani, uiti şi-i! Ia hai în dial la mânăstiri! Şî tu stai aici, eu sâ mă duc sâ aduc 10 kg. di vin din mânăstiri! Stareţu s-o apucat di răcnit: Vălieuuuu! Şi mă fac eu?, câ sâ temia di el.
După asta i-o dat drumu la jâdan, punând condiţia sâ-mi dia mii un radio. Eu nu eram bucuros, cum sâ mă fac eu sluga ăstuia? Du-ti dragâ, eşti niebun? Şi-mi aduşi di iestea? Jâdanului nu i-o mai trebuit parchiet. O fujit la Dracu!
Trădarea şi uciderea

Pădurarul Costică Panaite din Crăcăuani îşi continuă povestirile legate de haiducul Baltă, povestindu-ne cum a fost acesta prins şi ucis.

Un hoţ a murit în puşcărie. Haiducul Baltă auzâse de el, da nu-l cunoştea. S-a făcut un convoi de deţinuţi prefăcându-se că-s duşi undeva, dintre care un ,,deţinut”, plutonierul Şofronea Prudenea, evadează. Sâ duci pi munţi undi îl caută ani di zile pe Baltă, până când îl întâlneşte. Baltă îl acceptă drept tovarăş şî împreună haiducesc încă un an di zili.
Era în preajma Crăciunul anului 1946, când Baltă mergea cu Şofronea prin Negreşti. Afară era şiaţâ densă. Un călător se deplasa cu o căruţă. Haiducul Mitiţă Baltă îl zăreşte şi-l trimite pe supusul său, ,, haiducul” Şofronea, să vadă cine este omul de pe drum. Şofronea îi cere o armă haiducului Baltă pentru a fi în siguranţă, acesta oferindu-i un baltag. Cum a primit acel baltag, Şofronea i-a tăiat capul legendarului haiduc Baltă.

L-am lăsat pe Costică Panaite din Crăcăuani după ce şi-a istorisit povestirile, neobservând cum trece timpul, afară înnoptându-se. Bătrânul pădurar va reveni în rubrica Spiritualitate românească , când ne va istorisi cum a luptat împotriva comuniştilor înainte ca aceştia să cucerească România, dar şi după ce aceşti păgâni criminali au subjugat ţara.

Vă aştept să ascultaţi emisiunea Maşina Viselor la Radio R România, www.radior.eu joi 24 decembrie, emisiunea va fi dedicată în exclusivitate poveştilor haiduceşti!

academician Cristian Bodnărescu
Sursa: Ziarul Zidul

Ziarul Zidul, un nou portal românesc media

2009-11-06T10:33:00.000-08:00

Astăzi, 6 noiembrie, lansăm Ziarul Zidul. După o perioadă de întrebări şi căutări, am decis fondarea unui ziar electornic. Un ziar liber, cultural şi de atitudine.
Visul întemeierii acestui portal a fost posibil prin bunăvoinţa colegilor mei, pe care i-am convins să întemeiem un portal media.
Profesorul universitar academician doctor, savantul şi scriitorul ieşean Mihai Botez s-a grăbit şi am realizat o serie de materiale legate de existenţa Raiului pe Terra şi probleme sexuale.
Sunt Cristi Bodnărescu şi vă invit alături de noi în anii ce vor urma pentru a savura câte puţin din apa vie a spiritualităţii româneşti, a poeziei, ştiinţei şi nu numai citind Ziarul Zidul.
Într-o societate întemniţată este nevoie de oameni care să dărâme Zidul!
www.ziarulzidul.ro

Academician Cristian Bodnărescu, Redactor Şef

Lupte intre femei si prezentari de serpi

2009-10-18T09:35:00.000-07:00

Site-ul Wild Catfight

Acum un an lua fiinţă primul site de vânzări video şi de catfights românesc. Fiind interesat de mai mulţi ani de acest fenomen m-am gândit să aduc fenomenul luptelor între femei şi pe meleagurile noastre. Nu a fost uşor şi după ce am finalizat proiectul Wild Catfight am aflat cu stupoare că toată România ar putea avea un site de gen şi nu este mare lucru, doar că nimeni nu a făcut acest pas. În curând site-ul va reveni pe domeniul www.wildcatfight.ro

Lupte topless în cluburi

Acum am extins aria luptelor din spaţiul virtual în cel real, organizând evenimente de catfights în cluburi. Astfel, duminică 25 octombrie voi organiza o luptă topless în ulei la Clubul Fuchsia din Bucureşti (str. Ion Brezoianu 18, lângă parcul Cişmigiu) şi în sâmbăta de 31 octombrie ringul cu frumoasele luptătoare se va muta la Clubul Nirvana Bucureşti din Calea Victoriei 16-18-20, lângă Pasaj Villa Crosse. La Clubul Fuchsia meciurile vor începe la orele 22 : 00, evenimentul de catfights durând până la 2 : 00 dimineaţa, după care va fi o peterecere cu muzică de club. Cei de la Nirvana încep noaptea la 23 : 00, luptele ţinându-se pe ritm de hard şi heavy metal până la orele dimineţii.

Suntem deja o famile fericită

La fiecare noapte de catfights vor participa câte 3 luptătoare, desfăşurându-se 3 meciuri a 15 minute fiecare, cu pauze pentru muzică între ele.
La evenimentele susamintite vor fi prezente 2 modele de 22 ani, fetele din poze. Domnişoara roşcată şi înaltă de 1m. 82 are numele de scenă Tigra şi micuţa brunetă, Extazy. La solicitarea organizatorilor am adus şi o doamnă frumoasă, pentru ca meciurile să fie mai incitante şi pariurile mai generoase. Este vorba de Mature Lady, de 42 ani. Cine va câştiga oare, mama sau fetele rele? Toate participantele vor fi premiate şi vor avea beneficii pe măsură, în funcţie de victoria în bătăi.
Tigra şi Mature Lady au mai participat la meciuri de catfights şi-n anii trecuţi, pentru site şi la o luptă liberă în Clubul Zion din Piteşti. La acest club rezultatele au fost cu mult sub nivelul scontat şi promis de patronul Nicu. Nici măcar nu a trimis înregistrările foto-video promise, asta nemaivorbind de mojicia unora din clienţii lăsaţi de capul lor în club. Prin urmare am rupt orice legătură cu acest club Zion, însă modelele au rămas şi suntem uniţi, ca o familie.
O nouă axă de enterteinment în România nu poate fi decât benefică. Pe lângă imaginea pozitivă pe care i-o aduce ridicând-o în rândurile ţărilor civilizate, mii de oameni se vor delecta savurând meciurile, luptătoarele vor beneficia de un statut privilegiat şi remunerat, vor fi încurajate să facă sport şi spre o viaţă sănătoasă. Vă aştept pe toţi să vă alăturaţi atât în calitate de spectatori cât şi de modele ori manageri de cluburi. Vă invit să-mi scrieţi la cristian.bodnarescu@gmail.com

Prezentări de şerpi

Am o deosebită plăcere să anunţ organizarea la Clubul Nirvana din Bucureşti a numerelor de şerpi. Voi organiza în premieră pentru cluburile din România spectacole cu şerpi Boa ce vor fi purtaţi pe umerii frumoaselor modele topless a Agenţiei Wild Catfight. Veţi putea savura frumuseţea trupurilor topless într-un peisaj exotic, şarpele încolăcindu-se pe modele. Va fi o experienţă de neuitat, putându-vă juca şi poza alături de tânărul nostru şarpe Boa, de 2 ani. Spectacolele se vor desfăşura cu binevoinţa crescătorului de şerpi Schultz şi a patronilor clubului Nirvana, care au reuşit să depăşească ideile preconcepute şi prostia tradiţională românească. Pentru rezervări şi alte informaţii vă aştet să-mi scrieţi la e-mail-ul cristian.bodnarescu@gmail.com

Academician Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Zidul

RECORD MONDIAL LA... POEM

2009-08-01T03:39:00.000-07:00

Rareori, într-un timp controversat cum este cel pe care-l trăim, într-o lume de tip „fast-food” în care ne consumăm, Romaniei i se dă atenţia dorită şi cuvenită, referindu-ne aici la evenimente culturale născute aici şi menite „a rupe” - în sensul bun – „gura târgului european şi nu numai”.

Iată-l însă pe tânărul poet ieşean Cristian Bodnărescu doborând recordul mondial la... poem. Da, aţi citit bine, nu la cel mai lung cârnat, la cea mai mare mămăligă, sau cei mai mulţi Moşi Crăciuni..., nu - la poem, compunând cel mai lung poem romantic din literatura universală, record ce vine, în ordine cronologică, să-l „bată” pe cel deţinut până de curând de poetul Mihai Eminescu prin poemul Luceafărul, omologat la începutul lui 2009 de cea mai prestigioasă organizaţie de recunoaştere a recordurilor mondiale, World Record Academy, Miami.

Poemul Demoniţa reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă Fantasticul domină perpetuu”, după cum constată Prof. univ. dr. Teo-Teodor Marsalcovschi.
Poemul va apărea, la începutul lunii octombrie, la editura Renaissance din Bucureşti.

Sorin Alexandru Şontea

Sursa: Atac

Cel mai lung poem romantic

2009-07-31T02:35:00.000-07:00

(T. L.)

Un tanar poet iesean, Cristian Bodnarescu, a doborat recordul mondial la... poem, compunand cel mai lung poem romantic din literatura universala.
Recordul il “bate” pe cel detinut pana de curand de un poem vechi de 126 de ani, tot romanesc: “Luceafarul” lui Eminescu, omologat la inceputul lui 2009 de World Record Academy, Miami, drept cel mai lung poem, cu 91 de strofe si 364 de versuri.
Poemul “Demonita” reprezinta, pe langa recordul mondial al poeziei romantice, “o lucrare artistica originala, o penetrare in lumea spiritelor demonice, o tentativa de plecare intru aflarea unui adevar. In poem se observa influenta romantismului, insa Fantasticul domina perpetuu”, dupa cum constata Teo-Teodor Marsalcovschi, profesor universitar din Republica Moldova.
Poemul lui Bodnarescu, de 109 catrene, va aparea in volum, la inceputul lunii octombrie, la editura Renaissance din Bucuresti. Sorin Alexandru Sontea, editorul volumului in care va aparea poemul ieseanului, a declarat ca ideea de a dobori recordul mondial ii apartine chiar tanarului poet. Acum, mai trebuie adaugate unele detalii pentru forma finala a poemului si traducerea in limba engleza, pentru a putea fi omologat de World Record Academy. Directorul editurii Renaissance ne-a mai declarat ca autorul, un tanar jurnalist iesean cu studii de filosofie, este la prima aparitie in sfera literaturii.

Sursa: Cronica Română

Un ieşean a scris cel mai lung poem din lume

2009-07-30T00:24:00.000-07:00

Articol semnat de Valentina Adam

Ieşeanul Cristian Bodnărescu a scris un poem de dragoste cu 11 strofe mai lung decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu şi vrea să intre în Cartea Recordurilor.

“Demoniţa”. Aşa se numeşte poezia de dragoste, scrisă de Cristian Bodnărescu. O poveste despre o iubire imposibilă dintre un tânăr şi o femeie-demon. “Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimensiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună”, îşi descrie Cristian poemul. Tânărul mai spune că nu şi-a propus să scrie o poezie mai lungă decât “Luceafărul” lui Mihai Eminescu, dar aşa s-a întâmplat.

E cu 11 strofe mai lung decât «Luceafărul»

“Demoniţa” are cu 11 strofe mai mult decât celebra poezie şi, din acest motiv, Cristian a trimis poemul la Cartea Recordurilor. “Aşteptăm ca recordul lui să fie omologat, apoi vom lansa un volum”, a spus Sorin Alexandru Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Libertatea

Iaşi: Vrea să doboare recordul mondial la poem

2009-07-28T22:30:00.000-07:00

Autor: Cătălina Cocoloş

Tanărul a făcut deja demersuri pentru ca opera lui să fie omologată de World Records Academy din Miami.

Cristian Bodnărescu (26 de ani) este aproape să doboare recordul mondial la poem. Tânărul a reuşit în doar două săptămâni să compună 109 strofe şi să devină astfel autorul celui mai lung poem romantic din literatura universală.
„Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris «Demoniţa» şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa”, explică Bodnărescu. Acesta precizează că în opera lui predomină liniile curentului romantic, dar are şi elemente fantastice.

„În poem ideea centrală o reprezintă iubirea imposibilă dintre un tânăr şi o demoniţă, iar rolul principal este jucat de o entitate de sex feminin”, spune autorul. Ieşeanul a decis să-şi omologheze poemul şi a contactat Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) din Miami. Aceasta a fost şi cea care, pe 14 februarie 2009, a omologat „Luceafărul” lui Mihai Eminescu, drept cel mai lung poem romantic din lume, cu 98 de strofe.

„Am văzut un material pe un post de televiziune despre recordullui Mihai Eminescu şi m-am decis şi eu să-mi trimit poemul la World Records Academy. Am făcut deja unele demersuri pentru validarea recordului şi sper ca în maximum două luni acesta să fie recunoscut”, susţine Cristian Bodnărescu. Ieşeanul mai spune că opera lui nu este inspirată de „Luceafărul”.

„Este un poem original şi nu are nicio legătură cu «Luceafărul». Nu mi-am propus nici măcar să depăşesc poemul lui Eminescu”, explică autorul. În luna octombrie , el speră să publice şi un volum bilingv româno-englez, în care va fi inclus doar poemul „Demoniţa” şi care va avea o grafică specială.

„Lucrăm la stilul poemului şi sperăm ca până în septembrie să fie finalizat. Nu cred că trebuie să punem în oglină acest poem cu «Luceafărul». «Demoniţa» este demersul admirabil al unui tânăr poet, iar «Luceafărul» este opera unui popor întreg”, spune Sorin Alexandru Şontea, preşedintele editurii Renaissance.

Sursa: Adevărul de Seară

A scris un poem lung de 109 strofe

2009-07-28T06:27:00.000-07:00

IAŞI Cristian Bodnărescu (26 ani)şi-a intitulat creaţia ,,Demoniţa"
Creaţia tânărului scriitor se întinde pe 12 pagini

Poetul vrea să fie recunoscut drept autorul ,,celui mai lung poem romantic din literatura universală", record deţinut în prezent de ,,Luceafărul" lui Eminescu.

Cătălina Cocoloş

La fel ca ,,Luceafărul", poemul lui Bodnărescu zugrăveşte o poveste de iubire imposibilă, în cazul acesta între o femeie-demon şi un muritor. Cristian Bodnărescu şi-a descris creaţia drept un poem romantic cu elemente fantastice. Autorul ieşean spune că a compus cele 109 strofe în doar două săptămâni. ,,Pe la sfârşitul lunii iunie m-am apucat de scris poemul ,,Demoniţa", şi pot spune că am fost inspirat în special de Grădina Botanică din Iaşi şi de oraşul Odessa", explică poetul Cristian Bodnărescu.

PRIMA STROFĂ A POEMULUI ,,DEMONIŢA"

Când pale raze ale lunii
Mi se cobor la ceas târziu
Miraj şi vuiet, altă lume
Deschide-a nopţii cer pustiu.

2 săptămâni a lucrat Cristian Bodnărescu la poemul cu 109 strofe

Autorul îşi doreşte ca ,,Demoniţa" să fie omologată de World Records Academy, ameninţând astfel ,,Luceafărul" lui Eminescu. Având cele 98 strofe, poemul eminescian a fost recunoscut la începutul acestui an drept cel mai lung poem romantic din lume. ,,Am făcut deja unele demersuri pentru validarea recordului şi sper ca, în maxim 2 uni, acesta să fie recunoscut", susţine Cristian Bodnărescu.

VA FI PUBLICAT LA TOAMNĂ

Tânărul poet susţine că nu s-a inspirat din Eminescu. ,,Este un poem original şi nu are nicio legătură cu ,,Luceafărul". Nu mi-am propus propus nici măcar să depăşesc poemul lui Eminescu", explică autorul.
De aceeaşi părere sunt şi reprezentanţii editurii care va publica poemul, în toamna acestui an. ,,Nu are niciun rost să facem comparaţie. ,,Luceafărul" este opera unui popor întreg, iar poemul ,,Demoniţa" este demersul admirabil al unui tânăr poet. Mie personal mi-a plăcut", crede Sorin Alexandru Şontea, preşedintele editurii Renaissance din Bucureşti.

Sursa: Adevărul

Un roman a doborat recordul mondial la cel mai lung poem

2009-07-26T15:01:00.000-07:00

Poetul iesean Cristian Bodnarescu a compus cel mai lung poem romantic din literatura universala. „Recordul vine, in ordine cronologica, sa-l „bata” pe cel detinut pana de curand de Mihai Eminescu prin poemul Luceafarul, omologat la inceputul lui 2009 de cea mai prestigioasa organizatie de recunoastere a recordurilor mondiale, World Record Academy, Miami”, a declarat Sorin Alexandru Sontea, editorul volumului in care va aparea poemul ieseanului.

Sontea spune ca ideea de a dobori recordul mondial ii apartine tanarului poet care si-a propus sa creeze un poem suficient de lung ca sa doboare recordul mondial. Acum mai trebuie adaugate unele detalii pentru forma finala a poemului si a traducerii in limba engleza pentru a putea fi omologat de World Record Academy.

Poemul se numeste Demonita si va aparea la inceputul lunii octombrie, la Editura Renaissance din Bucuresti.

Gabriela Dragota
Sursa: City NEWS

Un ieşean vrea să îl detroneze pe Eminescu din World Records Academy

2009-07-25T22:13:00.000-07:00

Cristian Bodnărescu a scris un poem cu 11 strofe mai lung decât Luceafărul.
Preşedintele unei edituri din Bucureşti, care îi va tipări un volum, îl creditează pe ieşean cu şanse maxime.

Ieşeanul Cristian Bodnărescu poate spune că, într-o anumită privinţă, l-a ,,detronat" pe Mihai Eminescu. Bodnărescu a scris o poezie mai lungă ci 11 strofe decât Luceafărul lui Eminescu. A trimis poemul său, ,,Demoniţa", la World Records Academy, care îi va înmâna, susţine preşedintele care îi va publica lucrarea, un premiu pentru noul său record mondial. Nu am dorit să depăşesc poemul lui Eminescu. Am văzut un material pe un post de televiziune despre recordul lui şi am decis să îmi trimit poemul la World Record Academy a explicat Cristian Bodnărescu. Poemul a fost scris în luna iulie. Poemul este, fără dorinţa autorului, cel mai lung poem romantic din literatura universală. Ideea centrală o reprezintă iubirea imposibilă dintre un tânăr şi o demoniţă. Eroina îl caută pe tânărul de care s-a îndrăgostit şi vine din alte dimnesiuni, pentru a-i lua sufletul, doar astfel putând exista împreună, îşi descrie Cristian poemul. Poezia sa prezintă lupta dintre cele trei lumi: terestră, demonică şi celestă.
Aşteptăm să fie omologat de World Records Academy, apoi vom lansa volumul care va avea o ţinută grafică inedită, ilustraţii speciale. Am decis să îl lansăm deoarece cred că poemul merită această şansă , a spus Sorin Alexandu Şontea, preşedintele Editurii Renaissance din Bucureşti. (Claudia Craiu)

Sursa: Ziarul de Iaşi

Record mondial... la poem

2009-07-25T07:43:00.000-07:00

Tânărul poet ieşean Cristian Bodnărescu a doborât recordul mondial la... poem. El a compus cel mai lung poem romantic din literatura universală, record care vine să-l „bată“ pe acela deţinut până de curând de poetul Mihai Eminescu, prin poemul „Luceafărul“, omologat la începutul lui 2009 de cea mai prestigioasă organizaţie de recunoaştere a recordurilor mondiale, World Record Academy, din Miami.
Poemul „Demoniţa“ reprezintă, pe lângă recordul mondial al poeziei romantice, „o lucrare artistică originală, o penetrare în lumea spiritelor demonice, o tentativă de plecare întru aflarea unui adevăr. În poem se observă influenţa romantismului, însă fantasticul domină perpetuu“, după cum constată prof.univ. dr. Teodor Marsalcovschi. Poemul va apărea, la începutul lunii octombrie, la Editura Renaissance din Bucureşti.
Mirela MARINESCU
Sursa: Gazeta de Sud

FANTASY &SCIENCE FICTION. Despre Quasar cu George Ceauşu

2009-07-16T10:02:00.000-07:00

Autor: Michael HAULICĂ

Cenaclul Quasar, al cărui membru fondator eşti, alături de Dan şi Lucian Merişca, a împlinit 30 de ani de existenţă. Cum au fost începuturile?

Fondatori ai cenaclului mai sînt graficianul Radu Gavrilescu, povestitorul Sorin Simion şi criticii Doru Pruteanu şi Sorin Antohi. Aş spune că era mai degrabă un club – încă de la început, fundalul muzical era aproape omniprezent la şedinţe şi se vizionau filme. În privinţa conţinutului activităţii noastre, Doru Pruteanu a preferat încă de la început formula „F, SF şi A“, ultima iniţială desemnînd avangarda. În colocviul care tocmai a avut loc la Iaşi, în perioada 5-7 iunie, am încercat „resuscitarea“ formulei lui Pruteanu – în sensul că fantasticul e trecutul, SF-ul prezentul, iar avangarda, viitorul artei. Dacă îţi aminteşti structura almanahului Fantastic Magazin, 1 (Casa de Cultură a Studenţilor, 1981), cele trei secţiuni sînt prezente ca atare, iar persoanele amintite de mine în calitate de fondatori figurează în colectivul de redacţie.

Colaborarea cu Sorin Antohi a fost esenţială pentru cei care nu aveau competenţă filologică. Deşi trecea destul de rar prin cenaclu, Sorin ne aproviziona cu texte şi, de asemenea, lua texte pentru publicare la Dialog şi Opinia studenţească. În 1986 am scos împreună cu el suplimentul Holograma al revistei Dialog. Să nu uităm că, împreună cu Virgil Scurtu, Sorin fondase la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi Cercul de astronomie Urania, ai cărui membri s-au mutat apoi in corpore la Quasar.

Cum era Dan Merişca? Ce a însemnat el pentru Quasar şi pentru sefeul românesc?

Dan a lucrat mai întîi ca inginer electro la vreo două fabrici de zahăr din Moldova şi, cam prin 1984, a devenit referent cultural la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi, profesie pe care a exercitat-o pînă la sfîrşitul scurtei sale vieţi, în 1991. Dan a editat primul almanah de science fiction din România, Fantastic Magazin (1981), prima publicaţie informativă pentru fandomul SF românesc, infzinul Quark (1982-1990), buletinul de teorie şi critică literară SF Contact şi alte cîteva publicaţii. A fost scriitor, traducător, antologator, instructor de dans şi organizator nu numai al şedinţelor Quasarului; prin 1990 coordona şi activitatea altor cluburi, între care Invent Terra Nova şi Quasar dance. A organizat înainte de 1990 două convenţii naţionale de SF (în 1981 şi 1986) şi două tabere de creaţie (în 1984 şi 1986).

După părerea mea, convenţia din 1986, la care au participat peste 500 de oameni, a fost şi a rămas un vîrf al convenţiilor SF româneşti. A iniţiat, împreună cu Stelian Neagu, tabăra de creaţie Guranda (cu ediţiile din 1981-1983), fiind şi în colectivul fondator al taberei Atlantykron (prima ediţie a fost în vara lui 1989). Pentru SF-ul românesc, Dan a însemnat un model de organizare şi un garant al calităţii.

Hai să ajungem în zilele noastre. Tot aşa sînt şedinţele, cum erau pe vremuri? Crezi că rolul cenaclului a rămas neschimbat şi acum, în era Internetului?

Fără texte, cenaclul este o formă fără fond. Ceea ce ne-a ţinut legaţi unii de alţii, săptămînă de săptămînă, au fost textele şi tematicile pe care le-am discutat. Mai mereu am avut de citit, în special texte eseistice şi de poezie – am propus la lectură de cenaclu şi poezie, atrăgîndu-mi critici din partea unor membri. Aceştia spuneau că părăsesc teritoriul F&SF. Trebuie să recunosc însă că în anii 2007 şi 2008 textele de ficţiune apăreau foarte greu în cenaclu, dar am refuzat cu obstinaţie să răresc şedinţele, aşa cum mă sfătuiau Lucian Merişca şi Vlad Frânghiu, colaboratorii mei apropiaţi.

Mergeam ca un robot la cenaclu pînă cînd, în luna aprilie 2009, Quasar a cunoscut un reviriment: un singur student filolog a început să ofere, săptămînă de săptămînă, o nuvelă SF sau F spre lectură! Apoi textele noi de ficţiune sau non-ficţiune au început să curgă în valuri. Au apărut şi cîţiva vorbitori buni, punîndu-mi în dificultate luările de cuvînt: în calitate de coordonator, mizam pe vocea mea de profesor, prin care îi puneam la punct mai pe toţi. Aşa ne-a prins vara, dar ne-a cuprins şi febra activităţii creatoare.

Clubul nostru a rămas singurul cenaclu din cadrul Muzeului Literaturii Române – deoarece noi am considerat că activitatea literară cuprinde un spectru larg de competenţe, fiind una destul de specializată. Tematizînd fiecare şedinţă şi chiar discutînd tematica de pe afiş, am reuşit să evităm bătutul apei în piuă.

George Ceauşu, Lucian Merişca, Dan Merişca, Dan Doboş, Cătălin Sandu, Marian Coman sînt cîţiva dintre quasariştii care au publicat cărţi. Mai sînt şi alţii? Generaţia tînără cum se prezintă? Spune-mi cîteva nume pe care le recomanzi editorilor.

La ora actuală, oferta literară a Quasarului este destul de largă, mai ales în privinţa generaţiei tinere. În poezie s-au ilustrat Bogdan Baghiu, Daniela Bădărău, Paul Gorban şi Adriana Moruzi; în proză, Mircea Boboc, Cristian Bodnărescu, Felicia Ceauşu, Marius Iuraşcu şi Matei Hutopilă; în textul dramatic, Ciprian Şoptică şi Luminiţa Manole; în eseu şi studiu ştiinţific, Radu-Vasile Chialda, Horia Chiriac, Paul Sava şi Nicole Vasilcovschi.

Şi o întrebare personală: ce mai scrie George Ceauşu? Pe cînd o nouă carte?

Scriu în primul rînd studii de filozofia minţii, ştiinţa cogniţiei, logică şi semiotică, pentru că m-ar interesa să nu rămîn conferenţiar pînă la pensie, ci să şi evo-luez pe linie didactică. Proiectele mele literare sînt destul de nebuloase, nu prea ştiu cum să-mi grupez povestirile şi nuvelele apărute pînă acum, iar un roman aflat în proiect, Om contra biomatEchipajul Val-Vîrtej se întoarce, s-a publicat cîndva, în foileton, în suplimentul Argonaut al Convorbirilor literare. Vă amintiţi, cred, de autorul colectiv, înţeleptul chinez Cea Frân Şka (George Ceauşu, Vlad Frânghiu şi Dan Merişca).

Sursa: Observator Cultural

Rubrica Spiritualitate românească

2009-05-09T05:37:00.000-07:00

La mulţi ani România! Jos România! Trăiască Republica Moldova comunistă!

27 martie 2009 este data ce marchează cea de-a 91-a aniversare a Unirii Basarabiei cu România. Aşadar, sute de tineri au serbat unirea unindu-se într-o horă în jurul Arcului de Triumf din Chişinău. Tinerii au scandat lozinci pro unirii cu România şi împotriva sistemului politic comunist moldovenesc. Grupul de iniţiativă apolitic basarabean Spirit românesc a fost prezent la manifestare, împreună cu grupul de atitudine civică din România, Noii Golani.
Cum era de aşteptat într-o ţară comunistă, mişcările intelectualilor şi cele care oferă o rază de lumină împotriva îndobitocirii masive a populaţiei, sunt stopate prin violenţă. La cele 2 cărţi parcurse de conducerea comunistă (ABC-ul şi Scufiţa roşie), puterea muşchiului o înlocuieşte pe cea a minţii şi dialogării. Astfel Eugen Rusu, principalul organizator al demonstraţiei pro România, a fost săltat de miliţie din faţa blocului cu puţin înainte de eveniment, familia neştiind prea multe despre starea sa. De ce? Ala Meleca, şefa Centrului de presă al Ministerului Afacerilor Interne susţine că a încălcat legea. Extraordinar! Chiar înainte de eveniment organizatorul încalcă legea în faţa domiciliului, exact când trecea patrula de miliţie. Respectabila doamnă ar trebui să justifice şi prin ce a încălcat legea Eugen Rusu, din câte se ştie manifestarea a fost aprobată de Primărie. A încălcat legea pentru că nu este comunist ori securist? La fel de stupefiaţi aflăm că şi George Simion, unul din coordonatorii mişcării Noii Golani a fost arestat şi expulzat în ţară împreună cu mai mulţi membri ai mişcării, pentru acte de violenţă. Este curios cum aceşti comunişti îşi justifică acţiunile violente de răpire şi agresiune fizică. Personal îmi este greu să cred că George a sărit la bătaie la vameşii basarabeni. Dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri, aţi avea curaj să bateţi poliţia într-o ţară străină?

Patrioţi români întorşi la graniţă, reţele de telefonie închise

150 de oameni, între care reprezentanţii consiilor judeţene Vaslui şi Iaşi, istorici, profesori, studenţi sau afacerişti au fost întorşi în ţară de la vama moldovenească deoarece nu aveau invitaţie de a pătrunde în Republica Moldova din partea cetăţenilor basarabeni ori nu deţineau la ei analize pentru testul HIV. Republica Moldova a semnat mai multe acorduri cu Uniunea Europeană prin care ne conferă dreptul de a trece fără invitaţii graniţa la ei şi cererea testul HIV nu este prevăzută în nicio lege internaţională.
Scriitorii au fost întorşi în ţară pe motiv că deţineau revista Basarabia literară, care contravine legilor prin manifesturi antistatale şi politice. Nu ştiam că politica este interzisă şi anticomunismul este sinonim cu antistatalitatea. Ziarul Informatorul va trimite în Republica Moldova o serie de exemplare. Oare, va fi interzis şi acesta în urma publicării articolului meu?
Pe lângă cei susmenţionaţi, 35 de cetăţeni români din gruparea Noii Golani au fost întorşi acasă.

Toţi cei care aveau paşaport românesc au fost daţi jos din tren. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să sun la Ambasadă şi la Curaj. Imediat după asta mi-au tăiat telefonul, declară Doru Diac.

Care sunt cauzele?

Desigur, apropierea alegerilor şi mentalitatea comunistă ar putea reprezenta principalele cauze. Dar să ne întoarcem puţin în trecut.
În anul 2005 mă aflam în Odesa, însoţind grupuri de dansuri folclorice moldoveneşti din Dorohoi şi Botoşani, în calitate de reporter al Radiodifuziunii Române şi reprezentant al ASTRA. Ieşind la o sticlă de vin cu românii de acolo mi-a spus un tânăr: Să nu mai veniţi! Noi nu mai suntem de-ai voştri! Aţi plecat, ne-aţi lăsat ruşilor şi acum ucrainenilor, ei au avut grijă de noi; ei sunt de-ai noştri! Desigur, puţin iritat la început de aceste vorbe anitromâneşti, am realizat apoi că… acel tânăr nu se afla departe de adevăr!
În 1940 Rusia a cerut României drepturi asupra Basarabiei, drepturi pe care ţara noastră le-a oferit fără nicio împotrivire. Este ca şi cum îţi intră un străin mare, cu muşchi şi fără minte în casă (Rusia), cerându-ţi să ieşi la plimbare, să se ocupe puţin de mama ta; şi tu te supui. Finlanda a luptat pentru teritoriile ei împotriva criminalilor cotropitori ruşi, câştigând.
Nu în ultimul rând, acordarea pe zi a unei cetăţenii pentru un cetăţean basarabean şi nenumăratele bătăi de joc ale vameşilor români faţă de fraţii noştri basarabeni constituie un suport fundamentat pentru ura rusofonilor faţă de români.

academician Cristian Bodnărescu
sursa: Informatorul Moldovei

Rubrica Spiritualitate românească

2009-05-08T08:44:00.000-07:00

Abuzul republicii comuniste Moldova, nepăsarea României postcomuniste

Am primit de la Simion George Nicolae, omul arestat şi trimis cu forţa în România din Republica Moldova, istorisirea evenimentelor prin care a trecut. Vă invităm să citiţi în premieră interesantele întâmplări.

Pe data de 25 martie 2009 am trecut frontiera dintre România si Republica Moldova. Am fost cazat în Chişinau, la prietenul meu Eugeniu Rusu, cetăţean al Republicii Moldova. Pe data de 26 martie 2009, în jurul orelor 22.00 am fost oprit pe stradă, în apropierea locuinţei lui Eugen Rusu, de poliţişti în civil ce m-au invitat să merg la comisariatul Botanica, motivând că a fost comis un jaf şi sunt unul din suspecţi. Am mers de bunăvoie, fără să creez vreun incident, supunându-mă organelor de ordine. La comisariat nu mi s-a adus la cunoştinţă vreo acuzaţie, mi s-au luat toate bunurile şi am fost închis în celula de arest, fără a fi lasat să anunţ pe cineva de faptul că fusesem reţinut.

A doua zi, de dimineaţă, am fost dus de poliţişti la Judecătoria Botanică, unde, în ciuda insistenţelor mele de a primi un avocat care să mă reprezinte, nu am primit asistenţă juridică. La Judecătorie mi-a fost spus ca sunt cercetat pentru injurii aduse poliţiştilor şi pentru huliganism în stare agravantă. Nu am putut citi acuzaţiile care mi-au fost aduse, în acuzarea mea au venit doi martori, cetăţeni turci, care nu ştiau limba română dar au fost ghidaţi de judecătorul ce instrumenta cazul meu să depună mărturie falsă, cum că aş fi făcut scandal în zona de unde am fost ridicat şi cum că aş fi înjurat organele de poliţie. Nu am putut să mă apăr în niciun fel, după 5 minute judecătorul citindu-mi un verdict pe care nu l-am înţeles. Fusesem amendat cu suma de 140 de lei moldoveneşti dar nu am primit nici o hârtie în care să văd despre ce e vorba şi unde pot achita amenda în cauză. După verdictul judecătorului, deşi nu primisem vreun ordin de expulzare, cetăţeni ce s-au recomandat ca fiind de la SIS (Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova) m-au dus la vama Albiţa – Leuşeni, pe unde m-au obligat să părăsesc Republica Moldova.

Aş dori să ştiu ce acuzaţii au fost formulate împotriva mea, care sunt căile de atac ale deciziilor luate şi cum pot trage la răspundere autorităţile din republica Moldova pentru nerespectarea drepturilor omului, precum şi cum pot autorităţile române să mă ajute în acest demers.

Am sunat la Comisariatul şi Judecătoria Botanică, însă nu a răspuns nimeni. Probabil că în Republica Moldova oamenii pot muri, însă poliţia nu poate fi contactată. Am încercat şi la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova pentru a cere unele explicaţii privitoare la cele întâmplate, însă se pare că Republica Moldova nu are instituţii funcţionale.
Situaţia nu stă mai bine deloc nici în cazul României. Am încercat să iau legătura cu Birolu Relaţii cu Publicul din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din România. Mi-a răspuns o doamnă. M-am recomandat, am menţionat ziarul pe care îl reprezint, situaţia domnului Simion George şi am cerut un punct de vedere. Stimabila doamna după această istorisire a început să ţipe şi mi-a spus pe un ton indignat că ea nu înţelege ce doresc eu, apoi mi-a făcut legătura cu nu ştiu ce birou sau cabinet (nu mi-a spus şi nici nu s-a recomandat). A sunat însă n-a răspuns nimeni. Mi-am luat inima-n dinţi şi am revenit cu un alt telefon, pentru a-i auzi vocea-i cristalină. De această dată mi-a făcut legătura telefonică către ofiţerul de serviciu, menţionând că nu vede cum mă poate acesta ajuta. A răspuns un domn binevoitor, care însă nu s-a recomandat. I-am explicat şi dumnealui problema, dânsul trimiţându-mă la declaraţiile oficiale ale ministerului, pe care le voi posta mai jos. Şi-a exprimat pe bună dreptate supărarea legat de cele ce se întâmplă acolo şi pasivitatea românilor, care nu celebrează Unirea României cu Basarabia. Avea dreptate, însă nici nu vreau să mă gândesc la ce s-ar întâmpla dacă un om anunţă o situaţie de urgenţă naţională Ministerului Afacerilor Externe şi răspunde o doamnă inteligentă şi sictirită precum cea care m-a onorat atunci când am sunat pe 28 martie în jurul orei 19 : 30. Oare chiar nu se mai găsesc oameni inteligenţi şi capabili în ţara asta pentru a reglementa relaţiile cu publicul ale ministerului?

Vă prezint în continuare comunicatul MAE referitor la poziţia acestuia faţă de obstrucţionarea accesului unor cetăţeni români în Republica Moldova (se pare că relaţiile ministerului cu publicul se rezumă la trântirea unui comunicat pe site şi atât).

Ministerul Afacerilor Externe îşi exprimă preocuparea faţă de recentele acţiuni de obstrucţionare a accesului unor cetăţeni români în Republica Moldova. Prin Ambasada României la Chişinău, MAE a solicitat clarificări autorităţilor de la Chişinău în legătura cu motivele care au determinat returnarea unor cetăţeni români de la frontieră.
MAE consideră că acest tratament aplicat cetăţenilor români este inacceptabil şi neconform cu statutul acestora de cetăţeni europeni, cu normele Uniunii Europene la care Republica Moldova doreşte să adere şi, cu atât mai mult, cu principiile de ocrotire a drepturilor fundamentale ale omului care stau la baza unor organizaţii internaţionale din care ambele state fac parte.
Subliniem că regimul de călătorii al cetăţenilor români în Republica Moldova este reglementat prin Acordul de facilitare a vizelor între Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Respectarea strictă a Acordului de către autorităţile de la Chişinău este absolut necesară, în vederea îndeplinirii obiectivului asumat de acestea şi sprijinit ferm de România, privind viitoarea liberalizare a regimului de vize între UE şi Republica Moldova.
MAE subliniază că România, ca stat membru UE, îşi construieşte relaţia cu ţările vecine, inclusiv cu Republica Moldova, respectând întru totul normele şi principiile europene. În aceste condiţii, MAE respinge orice acuzaţie la adresa României care este formulată în actualul context electoral din Republica Moldova şi solicită ca cetăţenii români să fie trataţi cu respect şi în conformitate cu normele europene şi cu acordurile în vigoare.

academician Cristian Bodnărescu
Sursa: Informatorul Moldovei

Prima prezentare

2009-01-23T16:31:00.000-08:00

Eu la 18 ani, prezentând un costum clasic german.

Rubrica Eroii rock-ului

2008-11-21T02:33:00.000-08:00

În amintirea Staryi Melnik

Moldova- parte a României

Chişinău... capitala aşa-numitei ,,Republici Moldova”, unde lupta se dă pe mai multe fronturi.
Republica Moldova este o mare parte a ceea ce a fost odată Moldova mare, parte furată din România. După încheierea celui de-al doilea Război Mondial, România, chiar dacă a încheiat confruntarea de partea aliaţilor, a suferit cele mai mari pierderi. Furată de către ruşi, aceştia nu s-au mulţumit doar la partea materială şi la zecile de vagoane pline cu lingouri de aur, ci au ,,luat” şi o bună parte din ţară. Dacă teritoriul a fost ,,luat” prin intermediul unui act, lingourile au fost ,,corect” furate. Ruşii au trimis 1 milion de români din Republica Moldova la munci grele, în domeniul mineritului, în părţile de N ale Rusiei, aceştia murind din lipsă de acomodare, ,,muncile” traducându-se prin ,,lagăre sovietice”. În locul acestora, comuniştii au mobilizat familii de ruşi. Astfel s-a produs rusificarea noastră, a românilor din acele ţinuturi. România nu a fost doar schilodită în acest fel, tăindu-i-se un picior, ci a fost şi înjunghiată cu un pumnal în plină inimă, pumnalul comunist, ce a lăsat atâtea urme nefaste şi în prezent.

Am vizitat Chişinăul de mai multe ori, urmărind activitatea culturală, politică, muzicală şi pe cea a simpozioanelor internaţionale. Pot mărturisi că situaţia de acolo este dezastruoasă. Comunismul manifestat din plin, lipsa puterii instituţiilor publice, mafia la guvernare, armele la tot pasul şi crimele nepedepsite cu ajutorul mitei se amestecă, formând un întreg ,,ideatic” cu ura împotriva românilor şi distrugerea valorilor româneşti. La Chişinău, taximetriştii nu au aparte de contur şi încercă să te fure, iar după consumaţii ori diferite plăţi, nu primeşti vreun bon fiscal. Ar fi şi culmea... la cine ai putea face o eventuală reclamaţie? Limba vorbită este cea a criminalilor ruşi. După ce au ucis o jumătate din populaţie, trimiţându-i prin Siberia, ce i-ar mai putea opri să îşi vorbească limba? Oricum, robia a reuşit mai mult decât în România, oamenii considerându-se acolo în proporţie majoritară ,,moldoveni” care vorbesc o limbă ,,moldovenească”; evident, ,,diferită 100%” faţă de cea românească. Doar 2% au mai rămas români, manifestând o gândire liberă. După lungi războaie şi conflicte de interese cu Marea Britanie, mai multe ţări recunosc că vorbesc englezeşte, chiar şi America. În schimb, basarabenii susţin sus şi tare că ei vorbesc moldoveneşte, adică o română cu multe cuvinte rusificate, care sună ca o înjurătură. Înafară de cei 2% din populaţie, care se consideră de origine română, restul ne urăsc. Şi asta o fac toţi, până şi cei ce vin în România la studii. În schimb, sute de mii de basarabeni doresc cetăţenie română. Marea majoritate a celor care au dobândit-o s-au orientat către alte ţări. ,,Dacă nu vă convine, de ce mai veniţi la noi?”. Nu am întâlnit pe nimeni, indiferent de poziţia lui socială, care să fi citit o carte în limba română, vorbind cu câte o greşeală de exprimare la fiecare propoziţie, chiar şi la posturile radio-tv româneşti de la Chişinău, oraş complet rusificat. Cultura ieftină, pasivitatea, ignoranţa şi cretinismul se amestecă perfect cu rusificarea continuă a maselor.
În acest material veţi întâlni părerile unor români din Chişinău, care critică dur regimul comunist şi prostirea continuă a maselor, ei cântând în trupe de metal.

Festivalul Staryi Melnik

Paul Ciuci a prevăzut parcă prezentarea festivalului ,,Staryi Melnik” în rubrica ,,Eroii Rock- ului”, când a apreciat-o ca fiind ,,cea mai tare”, în ultimul interviu pe care ni l-a acordat. ,,Eroii Rock-ului” a prezentat în premieră pentru România festivalul internaţional Staryi Melnik. Voi atinge puncte cum ar fi organizarea lui, dar am la îndemână şi un interviu în exclusivitate oferit rubricii de impresarul trupei ,,Doll”, Berzoi Semion, precum şi poze cu trupa din timpul concertului realizate special pentru rubrica noastră.
Aflat la a patra ediţie în 2007, festivalul internaţional s-a ţinut pe stadionul Universităţii Tehnice din Moldova, la Chişinău, pe data de 28 iulie. Festivalul ce poartă numele faimoasei mărci de bere a strâns zeci de mii de fani rock pe stadion, iar cele mai în vogă trupe din: Rusia, Ucraina şi Republica Moldova au cântat pe cele 2 scene amenajate.
Cele 21 de trupe ce şi-au susţinut prestaţia pe stadion sunt: Doll, Alternosfera, Gândul Mâţei, ExNN, Zebra, Cuibul, Sabotaj, Metalepsis, Scrrom, 2 Bucks, Zdob şi Zdup, Pilot, Bravo, Nocinîie snaiperî, Nogu svelo, Kirpici, Va-Bank, Koneţ Filima, Pri-cliucenia Ălectronikov, Ioj şi G. Life.
Sunt abordate la acest festival diferite tematici, precum: sexul, politica, dragostea, dar şi semnificaţia socială a berii.

Doll

Cunoscutul simbol secular, cel de păpuşă, în engleză ,,doll”, exprimă atât starea beatică a nevinovăţiei copilăriei, cât şi groaza. Simbolul păpuşii este adoptat de cineaşti, în mai multe thriller-uri, dar şi de artişti muzicali, cum ar fi trupa de metal agresiv Ancient, în videoclipul ,,Will O’ The Wisp”.
Iată că denumirea de păpuşă este luată drept nume de formaţie de metal.
Formatia Doll s-a format la sfârşitul anului 2000. Pe parcursul acestor ani băieţii au abordat mai multe genuri, acum oprindu-se la stilul new-metal.
,,Trupa Doll am hotărât s-o formez la sfârşitul anului 2000. Până atunci cântam la ghitară, de 3 ani” - povesteşte fondatorul formaţiei Doll, Cristian Zavadschi, într-un interviu publicat în cadrul portalului de ştiri şi muzică rock, www.rupere.md. ,,Împreună cu prietenul meu Sergiu, care cânta atunci în formaţia “Empatological Necroticism”, am decis să cântăm in stilul grind. Denumirea “Doll” a propus-o Sergiu – care era înnebunit de albumul formaţie Korn, pe a cărei copertă era desenată o păpuşă. Denumirea are o anumită însemnătate subtilă: toată lumea = păpuşi marionete, în care rolul îl joacă soarta (destinul)” – ne declară Cristian.
Data de 15 decembrie avea să marcheze primul concert al băieţilor în PUB-ul ,,Balck Elephant”, ei cântând în deschiderea formaţiei ,,Maelstrom”.
Primele turnee Doll au fost susţinute în 2003 – trupa cântând la Tiraspol, în cadrul festivalului “Făra Droguri, Fără SIDA”. Evenimente de acest gen sunt de acum obişnuite pentru metalişti, ţinând cont că tocmai s-a încheiat turneul mondial al legendarilor de la WASP, realizat împotriva consumului de droguri. Culturiştii care ne îndeamnă la sport şi viaţă, cei de la WASP, au concertat în ţara noastră în toamna lui 2006, pe aeroportul din Cluj Napoca, care a fost plin.
Doll a realizat primul său videoclip, cel al piesei ,,Din Păcate”. Clipul a fost filmat în câteva zile, finalizându-se chiar în ziua concertului. Canalele naţionale de televiziune din Republica Moldova l-au colecţionat, difuzându-l des. Videoclipul poate fi vizionat de rock-erii din întreaga lume, el fiind postat pe link-ul: http://play.md/video/fce49ffc-84be-4c53-8dfc-775495d2682e

Interviu cu impresarul trupei, Berzoi Semion

Am realizat interviul pe care voi îl veţi citi în continuare, cu Berzoi Semion, cu ajutorul colaboratorului meu la rubrica Eroii Rock-ului, Victor Munteanu, corespondent de Chişinău. Victor i-a adresat întrebările mele impresarului Doll, Berzoi Semion.

Cristian Bodnărescu: Care este câmpul gravitaţional de forţe ce condiţionează mişcarea rock în societatea Republicii Moldova?
Berzoi Semion: Principalele câmpuri ce împiedică ridicarea de la sol a trupelor şi realizarea lor sunt promovarea în masă şi puterea materială.
Promovarea în masă este interdependentă de resursele materiale. Promovarea în masă necesită resurse financiare, fiind aproape imposibil să te menţii.
Cristian Bodnărescu: Există o piaţă internă proprie pentru muzica din Republica Moldova?
Berzoi Semion: Republica Moldova nu are o piaţă internă proprie pentru muzica ei. Noi suntem dependenţi de alte pieţe muzicale. Avem foarte multe exemple de trupe din Republica Moldova care, neavând posibilitatea de a se impune pe alte pieţe, pur şi simplu nu s-a mai auzit nimic de ele.
Cristian Bodnărescu: Ce reprezintă festivalul Staryi Melnik pentru trupa Doll?
Berzoi Semion: Este foarte important. Concertul de la festivalul Staryi Melnik de sâmbătă a fost primul open air al formaţiei.
Cristian Bodnărescu: Care este componenţa formaţiei Doll?
Berzoi Semion: Siloci Roman- voce, Blajco Tara- ghitară bas. Mai avem 2 ghitarişti, şi anume Starîş Vitalie, precum şi Zavaţchi Cristian. Cristian este a doua voce, el compunând şi textele. La baterie îl avem pe Berdea Eugeniu.

Încă de la început am decis: fără piese în rusă!

Cristian Bodnărescu: Toate compoziţiile formaţiei sunt în limba română. Vă veţi trăda vreodată limba şi originea?
Berzoi Semion: Niciodată! Scena şi publicul românesc ne atrag. Noi nu avem nicio piesă în rusă şi nici nu vom avea în limba criminalilor. Ne respectăm originea de român şi limba noastră, a românilor, româna. Cam rar veţi întâlni la noi, în Republica Moldova, să nu se compună în limba dictatorilor comunişti, rusa. Încă de la început am decis: fără piese în rusă!

Cristian Bodnărescu: Ce exprimă ultimul vostru album?
Berzoi Semion: Chiar dacă nu i-am găsit încă un nume, această lună, august, va marca începerea înregistrărilor lui. Sunt multe piese. Noi, în Republica Moldova, trecem prin nişte perioade foarte grele. Din punct de vedere ideologic suntem manipulaţi, îndobitociţi. Ni se inspiră ideea de turmă. Suntem prostiţi şi înşelaţi la tot pasul. La fel ca şi în România, metaliştii intelectuali au rămas liberi şi luptă împotriva tiranilor comunişti, militând pentru eliberare. Restul populaţiei paşte precum o fac vitele pasive, aşteptând să fie mânate spre pajişti democrate, necomuniste. Noi, noua generaţie, suntem siguri că avem ce spune şi trebuie să fim auziţi. Dacă nu avem la dispoziţie metodele politice ori pe cele economice, o facem cultural. Spiritul ne este liber orice ar fi şi libertatea nu ne poate fi luată, o apărăm cu orice preţ. Mesajul cultural este întotdeauna cu mult mai bine înţeles faţă de celelalte de către oameni.
Deci, albumul nostru exprimă ideea de libertate şi ieşirea din jug.
Cristian Bodnărescu: Ce mesaj aveţi pentru cititorii rubricii ,,Eroii Rock- ului?”
Berzoi Semion: Salutări. Vă iubim. Vă iubim mult. Rock makes us one. Vă felicit că aţi ales singura rubrică care are curajul de a ne susţine şi îi prevăd un viitor îndelungat, plin de succese.

academician Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Universul

Aţi câştigat 20.000 EUR

2008-11-21T02:28:00.000-08:00

Felicitari!Cosmote.v-a desemnat prin tragere la sorti,castigator irevocabil al premiului de 20.000 Euro.Contactati operatorul la nr. 0762015544. Cosmote./Premii

Acesta este unul din numeroasele mesaje primite prin sms, care întâmplător mi-a fost adresat pe 2 septembrie.
A doua zi m-am deplasat la sediul Cosmote unde am semnat o declaraţie în care am relatat ce se întâmplase. Am fost asigurat că numărul de la care am primit sms-ul va fi şters.
După asta am mers la sediul Poliţiei Judeţene. Am vorbit mai mult timp cu nişte domni poliţişti care mi-au povestit cum avocaţi cunoscuţi şi oameni mari au dat crez acestor mesaje şi au oferit mii de EUR pentru a putea câştiga zeci de mii de EUR. Deh, universul este totuşi finit în comparaţie cu prostia. Mi-au explicat că nu pot face nimic deoarece pentru a-l putea localiza pe şarlatan este nevoie de un mandate din partea Procuraturii, care nu emite mandate pentru cazuri de acest fel. Pe bună dreptate, nu aveam motive să nu-i cred. În plus, pe lângă funcţionarea deficitară a Procuraturii, ne lovim cu nesimţirea firmelor de telefonie. Astfel, poliţia aşteaptă de mai multe săptămâni date legate de un hoţ care are abonament la Orange. Cazul meu era, probabil, o nimica toată.
Am decis să încercăm să-l prindem, chiar dacă aveam şanse mici. Am sunat la numărul care avea să-mi ofere cei 20.000 EUR:

,,- Bună ziua. Aţi sunat la sediul Cosmote. Eu sunt Mihai. Cum vă numiţi?
- … mă numesc. Mă bucur nespus pentru câştigul pe care mi l-aţi anunţat.
- Da, pentru a intra în posesia lui va trebui să-mi încărcaţi 60 EUR. Bănuiesc că vi s-a spus, dar nu mai ştiu…
- Desigur, veţi primi banii. Dar totuşi doresc să împărţim suma, nu pot lua banii aşa, fără să vă dau şi dumneavoastră, care m-aţi desemnat câştigător, un procent.
- Şi cum intenţionaţi să mi-i daţi?
- M-am gândit c-ar fi frumos să împărţim banii pe din două, aşa, frăţeşte. Uitaţi, vă dau 10 milioane bani gheaţă acum şi restul după ce ridic câştigul. Ne putem întâlni să vă dau banii, să fac şi eu o cinste?
- Din păcate nu pot face aşa ceva, eu sunt de la Cosmote şi nu pot lua bani… Nu se poate, sunt de la Cosmote.”

Văzând eu că am dat de cel mai corect român de la Alexandru Ioan Cuza-ncoace i-am spus vreo 2 vorbe de duh şi-am închis.
M-am despărţit de oamenii de la poliţie cu promisiuni că vor face tot ce pot să pună mâna pe el şi poate vom realiza un material media cu această prindere.

Pe data de 5 septembrie am primit vestea care a umplut nu paharul, ci sticla. Domnii poliţişti au avut dreptate atunci când au menţionat nesimţirea firmelor de telefonie mobilă, cel puţin în cazul Orange şi Cosmote. Am primit un telefon de la sediul central Cosmote în care am fost felicitat de această dată nu pentru câştig, ci tocmai pentru că n-am dat curs invitaţiei de a câştiga. Am înţeles că nici nu i-au închis numărul acestui hoţ care poate fura liniştit. Justificau că nu pot închide cartela omului, mai ales că nu m-a furat, este ilegal şi speră ca eu să înţeleg asta. Am replicat: Tocmai că eu nu pot înţelege aşa ceva! Aveţi sms-ul care dovedeşte vinovăţia lui. M-a informat că trebuia să arăt conţinutul lui la sediul Cosmote, ceea ce făcusem şi-l reprodusesem integral în declaraţie. Mi-a adus la cunoştinţă de sacrificiul enorm pe care Cosmote îl face pentru a stopa aceste hoţii, însă în cazul meu… Haideţi totuşi s-o lăsăm aşa!

Numărul de telefon la care trebuia să anunţ câştigul nu doar eu, ci şi multitudinea de oameni norocoşi încă mai este funcţional! Dacă tot nu se poate face nimic în România în acest sens, vă invit să sunaţi pentru a vă ridica premiile.

academician Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Universul

Rubrica Eroii rock-ului

2008-11-21T02:20:00.000-08:00

Nelu Dumitrescu- spânul lui Harap Alb

Dacă mai vrei să calci iarba verde şi să mai vezi soarele cu ochii, atunci jură-te pe ascuţişul paloşului tău că mi-i da ascultare şi supunere întru toate, chiar în foc de ţi-aş zice să te-arunci! De azi înainte, eu am să fiu în locul tău nepotul împăratului, iar tu, sluga mea!

La fel cum ne-a obişnuit stilul heavy metal, numeroase trupe de gen promovează stilul de viaţă eroin, luptând împotriva răului, a balaurului, a prostiei şi a ignoranţei, promovând adevărul, dreptatea şi făcând fapte eroice. Depăşind timpul şi spaţiul, miturile şi povestirile de odinioară se regăsesc în versurile şi stilul de viaţă al cavalerilor şi feciorilor cu plete în vânt, care acum au înlocuit calul cu motocicleta, costumaţia din piei şi cizme păstrându-se în linii mari. Legendare trupe precum Helloween ori Manowar luptă împotriva răului şi al dragonilor.
La noi în ţară s-a ridicat trupa ,,Harap Alb”. Promovând sămănătorismul şi ţăranul român autentic, bun şi patriot, neîndobitocit de manele şi lipsă de cultură, tinerii băieţi de pe atunci îşi iau numele celebrului basm al lui Ion Creangă, ,,Sluga Albă” ori, ,,Harap Alb”. Legenda triumfului binelui asupra răului continuă, de această data lupta dându-se împotriva prostiei ce a cuprins această ţară odinioară binecuvântată. Tinerii din 1981 de la Harap Alb au preluat nu doar numele celebrului basm, ci şi spiritualitatea legendei, luptând împotriva răului prin atitudinea şi versurile lor.
Promovând stilurile muzicale heavy metal, gen AC/DC şi Judas Priest, trupe care au concerte şi lasează albume şi în zilele noastre, grupul Harap Alb s-a format în anul 1981, având următoarea componenţă: Doruleţ Borobeica la bass, Gabore la ghitară, Doru Istudor şi Bobo Bogdan Blaga, la voce, fiind urmat de Cristian Minculescu.
Repetiţiile aveau loc în clubul T4 Vitan. Chiar dacă băieţii erau nevoiţi să îşi transporte instrumentele prin intermediul căruţului de butelii, pe atunci nefiind răspândită moda taxiurilor, şi la concerte aveau magnetofonul lipit, scoteau muzică. La concertele pe care le-au susţinut cu trupa IRIS băieţii de la Harap Alb primeau mai multe aplauze, ceea ce arată multe. Având mari succese muzicale, cum ar fi: ,,Dreptul de a candida”, ,,Scatiul”, Nunta lui Harap Alb”, ,,Electric Steel”, ,,Iubeşte pacea”, ,,Lasă-ţi lumea”, ,,M-am ascuns”, ,,Nu încerca”, ,,Ochii tăi” ori ,,Rai şi iad”, trupa beneficia de numeroase concerte şi apariţii radiofonice.
Timp de 17 ani succesele s-au ţinut lanţ. Trupa a concertat şi în anul 1999, purtând acelaşi nume. Grupul îşi continuă lungul său drum de concerte şi apariţii discografice, ajungând în vremurile noastre. Acum numindu-se ,,M. S. (Monstru Sexual)”, trupa îi are pe veteranii de la Harap Alb, Doru Istudor şi Cristi Luca.
În anul 2006, M.S. lansează albumul ,,A breath of fresh air”, după ,,Rugina nu moare”. Trupa a anunţat deja că fiecare nou album va aduce ceva nou, fiind mai puternic şi mai agresiv decât precedentul.
Netrăind pentru bani, la fel ca o trupă ratată şi condamnată morţii încă de la început, M.S. aduce puterea metalului pe plan naţional şi internaţional.
Nelu Dumitrescu, ignorant şi parşiv, i-a cooptat pe Cristian Minculescu şi pe Doruleţ Borobeica de la Harap Alb să cânte la IRIS. Lui îi atribuim rolul spânului, iar celor 2, pe acela de harap. Cristian Minculescu declara recent că, de nu ar cânta la IRIS, ar alege să fie vocal la M.S.. IRIS a luat nu doar componenţa trupei Harap Alb, ci şi melodii, copiate aproape 100% de la formaţie. Spre exemplu, a preluat piesa ,,Rai şi iad”, denumind-o ,,Tot zbor”, de pe albumul IRIS II. Pe lângă mai multe piese furate, se numără şi ,,Vise târzii” de pe albumul IRIS III.
Dacă pe plan mondial, în funcţie de numărul de vânzări de albume şi de oameni care vin la concerte, trupa de rock ,,The Rolling Stones”, care a adunat 2 milioane de oamei la un singur concert, de anul nou, este pe primul loc, urmată de Bon Jovi, care a adunat recent 6 milioane de oameni, tot în SUA, lista este completată de nume grele de trupe de heavy metal şi alte genuri de rock: W.A.S.P., Iron Maiden, U2, Foo Fighters, Queen, Elvis Presley şi The Beatles, în România lucuruile nu stau chiar aşa.
Cel mai vândut artist din toate timpurile este unul din regii rock-ului, Elvis Presley, fiind printre primii interpreţi de rock’n'roll.
Trupa M.S. nu a plecat în altă ţară, continuând lupta pentru România. Chiar dacă este o ţară degradată cultural, economic şi spiritual, furată şi minţită, cu milioane de locuitori în minus în doar câţiva ani, ţară a cărei tineri merg pentru a spăla grupuri sanitare la străni, M.S. luptă pentru mica licărire de lumină ce se întrevede pentru noi, pentru demnitatea de a fi româm, cultură şi adevăr.

academician Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Universul

Rubrica Spiritualitate românească

2008-11-08T16:21:00.000-08:00

Omagiu ultimului dizident, Gheorghe Briceag

Pe data de 17 august bălţenii au petrecut in ultim drum pe Gheorghe Briceag, un mare patriot si martir al neamului românesc. S-a stins din viaţă la vîrsta de 80 de ani. Un aprig luptător împotrivă autoritaţilor comuniste şi cunoscut apărător al drepturilor omului, al limbii romăne şi al valorilor naţionale, Gheorghe Briceag a fost condamnat in anii ’40 de puterea sovietica la zece ani de Gulagul stalinist şi la şapte ani de exil, pentru crearea unui grup de rezistenţă antibolşevică in Basarabia.
Eu, fiind de mai multi ani preşedinte al organizaţiei municipale a Partidului Social-Liberal, am avut fericita ocazie de a-l cunoaşte personal pe acest domn în calitate de participant şi ca invitat la diferite manifestări, organizate de partidul nostru.
În 2004 autoritaţile comuniste din municipiul Bălţi au primit o decizie de a reinstala monumentul lui Lenin in piaţa centrală. Si noi, adica reprezantanţii opoziţiei, împreună cu o parte de consilieri ai consiliului municipal ne-am adunat la o conferinţă de presă şi în faţa reprezentanţilor mass-media am declarat constituirea Comitetului Anti-Lenin , preîntâmpinând conducerea oraşului, că incepem pichetarea locului unde urma să fie pus monumental dacă nu va fi anulată decizia. Dl. Briceag a avertizat autorităţile municipale că se va autoincendia dacă statuia „tătucului” va fi readusă din nou în centrul Bălţului, Republica Moldova. După aceste evenimente au urmat multe zile de luptă, noi fiind doar o mână de oameni. Ne adunaserăm în jurul d-lui Gheorghe, care, neuitându-se la vârsta foarte înaintată şi la căldura cumplită, n-a parăsit locul, fiind pilonul acestei acţiuni. Protestatarii erau supuşi permanent unor atacuri verbale din partea diferitelor grupări. Poliţia municipala a trecut la acţiuni concrete în vederea stopării protestelor. Bunăoară 3 persoane au fost reţinute de poliţie deoarece împreună cu alţi 30 de susţinători s-au postat în faţa camionului ce aducea ciment, care urma să fie folosit la lucrările de reinstalare a monumentului. Eu şi fiul meu am fost printre cei trei reţinuţi de bravi poliţişti bălţeni. Vreo 40 de poliţişti au ingrădit accesul protestatarilor la locul unde urma sa fie reinstalată statuia . Gheorghe Briceag a declarat că un ofiţer de poliţie l-a obligat să dea explicaţie în scris în care să argumenteze pentru ce protesteză atîtea zile la rând. Gheorghe Briceag era gata atunci să-şi dea foc, dacă acest monument urma să fie reinstalat.
Pentru acest act de curaj, lui Gheorghe Briceag i-a fost acordat Premiul Homo Homini (,,Premiul pentru Demnitate Umană”), fiind unicul reprezentant al Republicii Moldova decorat cu această distincţie si al şaptelea din lume.
Ne-a părăsit un om de mare valoare . Gheorghe Briceag, supranumit „ultimul disident” din Republica Moldova, a fost înmormântat in partea veche a cimitirului din Bălţi. Dumnezeu să-l odihnească!

Liudmila Ialău

Sursa: Ziarul Universul

Primul site românesc de vânzari video

2008-11-08T16:12:00.000-08:00

Duminica 9 noiembrie este ziua ce marchează începerea vânzărilor pe site-ul
www.wildcatfight.com, primul site românesc de vânzări video pe net, dar şi de catfights.
Wild Catfight este şi unul din primele site-uri de catfights din lume, neîncadrând aici
site-urile porno.

Scurt istoric al catfights-ului

Termenul de ,,catfights" datează încă de la începutul secolului XX. El desemnează
un concurs axat pe forţă între persoane de sex feminin (lupte între pisici). Pisicile care se
încumetă a fi protagonistele acestor meciuri sunt atât femei foarte tinere, cât şi mature sau
de vârsta a treia. Dacă la început aceste meciuri se organizau cu predilecţie în localuri ori
constituiau secvenţe din filmele artistice ori erotice, în prezent astfel de lupte sunt
promovate în cadrul diverselor emisiuni TV, pe site-uri de gen ori în publicaţii.
În România au mai fost organizate de către diferite posturi TV bătăi în ciocolată
ori nămol. Ele mai sunt organizate în frişcă, prune, noroi, etc. Clubul Zion din Piteşti
organizează anual concursuri de lupte în ciocolată.

Proiectul Wild Catfight

Site-ul care până astăzi a stat ca un proiect a fost conceput încă din anii trecuţi.
A durat mult timp până am reuşit să formez o echipă şi să aduc modele. Trebuie
să recunosc că a fost foarte greu într-o ţară post comunistă precum România
să răzbat prin stratul de prostie, nesimţire şi ignoranţă gros aşternut. Am primit
şi piedici din exterior. Românii se temeau de ceva nou şi strănii de mine, fiind român.
Au fost momente în care mi-am pierdut speranţa, crezând că nu am nimerit în timpul şi
spaţiul oportun pentru un asemenea proiect. Însă am luptat şi câştigat în cele din urmă.
Site-ul www.wildcatfight.com reprezintă, pe lângă posibilitatea oferirii de forţă
de lucru decentă femeilor, ridicarea lanţurilor misoginismului. Fiind primul site românesc
de catfights, el marchează începuturile industiriei de enterteinment decent online,
dar ridică şi România în rândurile ţărilor moderne din această prismă.
Wild Catfight reprezintă în ultimă instanţă un vis frumos de libertate, realizat
cu preţul multor nopţi pierdute şi a sănătăţii puse la încercare.
Vă invit pe toţi să luaţi parte la el, atât în calitate de spectatori, dar şi de modele!

academician Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Universul

Rubrica Eroii rock-ului

2008-09-20T10:06:00.000-07:00

La IRIS publicul a rămas şi lumea de lângă el s-a schimbat

Cel de-al XVIII-lea album IRIS poartă semnătura ,,Cei ce vor fi”. Ca şi la aniversarea trecută, ,,IRIS 25”, concertul ,,IRIS 30” a fost susţinut pe aeroportul Băneasa, la finele anului 2007. Zeci de mii de fani au participat de această dată pentru audiţia unui concert de rock clasic. Preşedintele României, Traian Băsescu, a premiat membrii trupei cu prilejul acestui eveniment prin decoraţia ,,Meritul Cultural în Grad de Cavaler’’.
Începutul lunii septembrie 2008 marchează aniversarea a 31 ani de la naşterea formaţiei IRIS.

Cristian Bodnărescu: La mulţi ani Cristi! Cum se desfăşoară evenimentele pentru tine la 28 ani de IRIS? Ce planuri ai?
Cristian Minculescu: Să trăieşti! Domnule Cristian Bodnărescu, în primul rand doresc a-mi exprima bucuria de a te avea nu doar ca prieten, ci şi partener în 2008. Mă simt onorat că după aproape un deceniu apar din nou în rubrica ta, ,,Eroii Rock-ului!". Mă simt excelent. Vă invit pe toţi alături de IRIS cel puţin 20 de ani de acum înainte. Voi fi alături de voi. Hai să zicem măcar 10 ani!

Cristian Bodnărescu: Care a fost data ce a marcat intrarea ta în componenţa IRIS?
Cristian Minculescu: 9 ianuarie 1980. A fost un cadou de ziua mea.

Cristian Bodnărescu: Care a fost prima impresie?
Cristian Minculescu: Speram şi s-a întâmplat să rămân.

Cristian Bodnărescu: Care au fost cele mai plăcute momente ale tale petrecute în sânul formaţiei IRIS?
Cristian Minculescu: Aniversările au fost cele mai plăcute momente ale formaţiei d.p.d.v. afectiv-emoţional. Aniversările au fost la: 15, 20, 25 şi 30 de ani. Acum aşteptăm aniversarea de 35 de ani, pentru 2012, să vedem cum va fi. Oricum, noi suntem optimişti.

Cristian Bodnărescu: S-a schimbat ceva la IRIS?
Cristian Minculescu: Nu s-a schimbat nimic în mişcarea IRIS; publicul a rămas şi lumea de lângă public s-a schimbat.

Cristian Bodnărescu: În ce formaţii ai mai cântat? Dacă n-ai fi la IRIS, în care formaţe ţi-ai dori să fii solist vocal?
Cristian Minculescu: Am mai cântat în formaţiile: ,,Voltaj”, ,,Totuşi” şi ,,Monstru Sexual”. Dacă n-aş fi la IRIS mi-aş dori să cant în cadrul formaţiei Monstru Sexual (fosta Harap Alb).

Cristian Bodnărescu: Care sunt formaţiile tale de suflet?
Cristian Minculescu: Led Zeppelin, Whitesnake, Deep Purple, Aerosmith, Free, Bad Company.

Cristian Bodnărescu: Ce faci cu viaţa ta personală?
Cristian Minculescu: Desigur că ea pare diferită de ceea ce este cu adevărat, dar nu este aşa. Viaţa mea personală este văzută în mod diferit dinafară, dar nu are nimic ieşit din comun.

Cristian Bodnărescu: Ce le transimiţi cititorilor rubricii ,,Eroii Rock-ului?"
Cristian Minculescu: Noroc în dragoste!

academician dr. Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Incomod

Pisica Kitty utilizând chiuveta

2008-08-09T11:15:00.000-07:00

Cine-a spus că pisicile nu pot bea apă de la chiuvetă? Tocmai ce am filmat-o pe Kitty utilizând chiuveta. Nu i-a fost uşor, ce e drept, dar... cine bea apă la urmă bea mai bine!

MISA = Cea mai sigură metodă de a face cancer

2008-08-03T15:06:00.000-07:00

Urinoterapia reprezintă un subiect tabu. De ce? Prin urinoterapie, generaţii de medici au încercat vindecarea unor boli. Rezultatul: nu s-a obţinut ceea ce s-a scontat. S-a continuat. Demersul este fals. Vor urma îmbolnăviri în masă, oameni dezrădăcinaţi de nişte gesturi obscene, mai ales femeile. Vă spun ca medic ginecolog şi vă aduc la cunoştinţă apariţia unor boli cumplite transmise pe cale sexuală: groaznicele sida, sifilis, hepatita de tip C etc.
În cartea pe care am scris-o împreună cu domnul Cristian Bodnărescu, ,,Sexologie şi Contracepţie”, descriem mai detailat modalităţile de practicare benefice vieţii sexuale, dar şi gruparea MISA.
În ceea ce priveşte continenţa amoroasă, cea sexuală, gafa este cumplită. Generaţii de yoghini au dat cele mai multe promoţii de cancer de prostată; adenom de prostată şi apoi, ulterior, transformarea lor în cancere de prostată, drept pentru care, după cum ştiţi şi dacă nu ştiţi aflaţi cu această ocazie, indienii şi în special practicanţii acestor să le spunem obiceiuri de continenţă sexuală au dat practic până la 70-80% din clienţii spitalelor din India. Cu alte cuvinte, cea mai sigură metodă de a face un cancer ori adenom de prostată de la o anumită vârstă este prin practicarea continenţei sexuale în modul mai sus menţionat, în cazul României, prin adeziune la MISA.

Mihai Botez, medic sexolog

Sursa: Ziarul Sever Press

Poezie

2008-08-03T15:03:00.000-07:00

Ana

Visul de apoi,durere
Taina goticelor ziduri
Mai păstrează lacrima
Dansului de muze virgine
Ce din a ta umbră apune.
Taine ale trecutului, meschine
A măştilor chip iau.
Ele râd…
Cu sete ele beau suflul pereţilor
Săraci bătrâni, ce nu se-ncumetă
A muri, în taina de-altădată trăind
…a negrului trandafir.
Suflul greu al bătrânilor
Este luat de vechile candelabre…
Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică
Oferindu-i garoafele morţii.
Şi atunci…atunci glasul cavoului
Îţi murmură de crăiasă moartă nume,
Îngropat în el.
Tu aievea pluteai uşor
În paşii nestemaţilor narcişi.
În vis noi apăream,
Iar chipul pictat ne era
Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si
Decăzuţi.
Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,
Şovăielnica rază de minciună
A pierdutului paradis…
Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă
A eternului chaos…
Am conştientizat…
Şi acum, prin cadavrele
Vremelnicelor miraje
Croine-vom drum;
Doi îngeri izgoniţi şi goi
Din a paradisului coşmar.
Iar pe tine te răpeşte
Tandra cântare a sufletelor moarte.
Ne vom revedea?
Tu, vis înfrigurat de toamnă pierdută.
Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze
Care îngână cuvântul interzis
De moartă.
Plutind tu urmezi
Dulcea cântare a copiilor
Ce din glas mort curge
Rostindu-ţi numele:
Ana

academician dr. Cristian Bodnărescu
Sursa: Opinia Studenţească

Lucian Merişca, fondatorul cenaclului Quasar

2008-08-02T17:51:00.000-07:00

Lucian Merişca, scriitor, ziarist, realizator de emisiuni la Radiodifuziunea Română şi medic este fondatorul cenaclului ,,Quasar”, împreună cu fratele său, Dan Merişca. Cine va avea ocazia să caute în ultima ediţie a enciclopediei mondiale a SF-ului autorii Jon Clute şi Peter Nicholls va găsi acolo numele lui Lucian Merişca, Dan Merişca şi George Ceauşu. Să mai menţionăm că Lucian Merişca a semnat un contract cu prestigioasa editură Atalante din Franţa şi cu cea mai cunoscută editură din SUA, Thor Books, New York.

Cristian Bodnărescu: Lucian, ţinând cont că eşti fondatorul cenaclului literar Quasar, fă o scurtă istorie a cenaclului, aducând în lumină momentele lui culminante, revenind, treptat, la prezent.
Lucian Merişca: Îţi spuneam, într-o discuţie anterioară că noi, cei din cenaclul Quasar, sau Clubul Unesco Quasar ori Cenaclul de Anticipaţie, cum vrem să-i spunem, avem o a doua familie acolo în Quasar, o familie care datează de 27 de ani, din 1979, unii având chiar probleme cu familia lor reală din cauza acestei familii imaginare numită Quasar. În momentul de faţă, chiar dacă am vrea să ne scoatem de pe spate eticheta de SF-ist şi de quasarist e destul de dificil. Chiar dacă eu mă ocup de minorităţi, tu de muzică şi poezie, alţii de eseuri, şi aşa mai departe s-ar putea să rămânem cu această etichetă adânc imprimată. Nu pot spune că n-am avut succese şi satisfacţii, pentru că, în fond, poate cele mai mari satisfacţii şi fericiri mi le-a adus ceastă legătură cu SF-ul şi legătura quasaristă, eu împreună cu fratele meu fondând cenaclul Quasar. Fratele meu, Dan Merişca a fst fondatorul de bază, alături de alţi membri Cenaclului Quasar, Cenaclu de Anticipaţie cum spuneam atunci, la Casa Studenţilor. Acum suntem mai mulţi la Muzeul Literaturii Române decât la Casa Studenţilor. Puţini ştiu că arhicunoscutul scriitor şi ziarist Cristian Tudor Popescu a fost format de către Dan Merişca şi de mediul găsit la Quasar şi la taberele de SF organizate de cenaclul Quasar şi de către Dan Merişca. Cristian Tudor Popescu recunoaşte acest lucru, simţindu-se în continuare foarte ataşat de memoria fratelui meu. Printre cei care sunt foarte bine cunoscuţi, sunt trupa Diveritis. O bună parte din ei, cum ar fi Toni Grecu sau Cristian Greţcu au fost membri Quasar. Au organizat spectacole şi au compus texte de SF, fiind ataşaţi de clubul nostru de Sience Fiction. Mai nou, fapt care iarăşi nu se cunoaşte, ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu a fost la cenaclul Quasar şi a citit o proză SF, eu fiind prezent. Deci, şi el este autor de SF şi este un bun prieten de-al nostru. La Ministerul de Externe este şi Sorin Simion, şi el mebru fondator al cenaclului Quasar. Acum ne prindem bine că avem legături cu stânga şi cu dreapta politicii pentru că, în privinţa stângii, toată lumea ştie legăturile cu Alexandru Mironov, care este un vechi fan şi scriitor SF. Am avut nenumărate întâlniri, vreme de 30 de ani, jumătate din ele fiind organizate de Dan Merişca. Apoi, Dan Merişca dispărut, după cum ştie lumea, intrând în legendă. Noi am continuat opera în măsura ăn care am putut. George Ceauşu şi Lucian Merişca. George Ceauşu este principalul fondator al mişcărilor SF de la Iaşi.

Cristian Bodnărescu: Care sunt principalii membri Quasar care încă activează?
Lucian Merişca: George Ceauşu, preşedintele, Vlad Frânghiu, vechi, Dumitru Pruteianu, care numai este, Cristian Bodnărescu, care este foarte activ, membru care este mândria noastră, Nicole Vasilcovschi, mândrindu-ne şi cu ea, o tânără poetă studentă, la fel ca şi Cristian Bodnărescu.

Cristian Bodnărescu: Menţionează principalele manifestări şi publicaţii Quasar.
Lucian Merişca: Noi, cei de la Quasar participăm la convenţii europene şi mondiale de SF. Acum vin de la o convenţie europeană foarte importantă, Utopial care s-a ţinut la Nantes, în Franţa. O parte dintre noi am publicat şi în străinătate. Referindu-mă la trecutul şi prezentul apropiat, sunt puţine manifestări SF în ţară. Dacă în anii ’80 erau 80 de cenacluri şi era aproape în fiecare lună o întâlnire de SF într-un loc sau în altul din ţară, actualmente sunt 4 grupuri de SF în România. După revoluţie eram pe locul 4 în Europa după: englezi, germani şi francezi. Acum stăm prost, fiind câteva activităţi în ţară. Este întâlnirea aceasta quasar de toamnă, întâlnirea quasar de primăvară şi tabăra de SF de pe dunăre Atlanticron, de lângă Cernavodă, care este tabără internaţionale. Şi la noi de multe ori au fost organizate întâlniri internaţionale. Timişoara văd că se mişcă acum, în primul rând. La cenaclul Helion din Timişoara se organizeză în ultimul timp tot felul de activităţi. Sunt Zilele Quasar organizate de Dan, apoi de George Ceauşu, sunt taberele SF pe care le-am organizat. Sunt taberele SF pe care le.am organizat cu mai multe ocazii, organizate de fratele meu, Dan Merişca. Am organizat tabere SF împreună cu cei din judeţul Botoşani la începutul anilor ’80 în Codrul Guranda, apoi la Strunga şi Bucium. Mai târziu am ajutat pe alţii să organizeze în alte locuri din ţară, ajutorul principal venin de la Dan. Memorabile sunt întâlnirile noastre naţionale organizate de Dan şi de Florin Antohi în 1981 şi 1986. Iată, anul acesta se împlinesc 20 de ani de la acea întâlnire foarte importantă, la care a participat Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Mihai Şora, Liviu Antonesei şi alte nume cunoscute. În ghettoul nostru puteam vorbi nestingheriţi de: utopie, distopie, antiutopie, contrautopie, care puteau polemiza cu ideologia comunistă a vremurilor.

Cristian Bodnărescu: Spuneţi cum lupta lumina quasariană împotriva întunecimii comunismului, ţinând cont că era, probabil, singurul cenaclul care ducea o asemenea luptă deschisă.
Lucian Merişca: Cenaclul Quasar lupta împotriva dictaturii prin mijloacele specifice de atunci. Nu putem spune că s-au făcut acţiuni directe, pentru că am fi ajuns imediat la închisoare. Niciodată nu am făcut compromisuri. Toate publicaţiile noastre nu i-au dedicat prima pagină lui Ceauşescu sau congresului nu ştiu cât al partidului. Din contră, eu am putut să public proză dizidentă în occident în 1987, deci asta se întâmpla cu 2 ani înaintea prăbuşirii regimului comunist. În general, tot SF-ul din România nu a făcut compromisuri. Ni se sugera să scriem despre muncitori ori daci, dar era destul de dificil să scrii în SF despre muncitori ori daci. A fost o subversiune subversivă de SF. Aici, la Iaşi s-a lansat primul almanah SF românesc care s-a numit ,,SF Magazine”, în 1981. Apoi, au apărut 4 numere de reviste de critică literară SF, de teorie literară SF şi de istoria SF-ului scoase de Dan Merişca, numite ,,Contact SF”, primele din ţară. Tot Dan Merişca a scos primele ,,news zine”, news data, mici ziare care circulau între noi, bârfe sau alte informaţii. Aceste mici ziare SF întreţineau relaţiile dintre cele 80 de cluburi de SF, mai multe decât judeţele ţării. Am organizat un turneu de spectacole de anticipaţie când eram student, apoi, George Ceauşu a scos revista ,,Holograma”, am scos antologii i volume personale şi în cei 30 de ani am avut 27 de scriitori, deci nu a fost inutilă această şcoală de quasar.

Cristian Bodnărescu: Ce le transmiţi cititorilor ziarului,,Sever Press”?
Lucian Merişca: Îi felicit că au ales să citească un ziar greu şi nu alte prostii comerciale. Şi eu citesc acest ziar, l-am găsit pe net căutând numele tău, Cristian Bodnărescu. Multă împlinire şi să continue sprijinirea lucrurilor inteligente şi nu a superficialităţii.

Cristian Bodnărescu: Descrie-l pe Dan Merişca, din prisma fratelui.
Lucian Merişca: Lumea îşi aduce aminte că a încercat să facă cât mai multe în cât mai multe domenii şi poate că asta i-a epuizat timpul şi energia. Să nu uităm că el coordona activităţile din Casa Studenţilor ca instructor, începând de la rock-erii din subsol, Stud Bar cum se cheamă acum până la yoginii sau dianetica din camera 66 sau SF-ul, cenaclul Quasar, Saa Azur sau fotocineclub, apoi s-a ocupat de break dance. Puţini ştiu acum, dar am casete care pot dovedi că Dan a organizat cele mai bune trupe din ţară de break dance şi a luat multe premii în ţară. Şi acum am diplomele. Trupa e Quasar Dance. Există şi Quasar Space Music organizată de Romeo Cozma. Deci, sunt mai multe ramuri quasar orientate spre dans sau muzică, alături de cele tradiţionale, legate de literatura SF, arta SF, ştiinţele de fronteră, tate acestea fiind plecate de la Dan. A încercat să-i ajute pe foarte mulţi şi a rueşit să-i stimuleze. Chiar ducem lipsă acum de un manager care să facă această muncă necesară şi ingrată, între autori şi editori sau publicaţii. Mulţi, cum ar fi Cristian Tudor Popescu care este foarte cunoscut şi care îi datorează pana lui de scriitor şi ziarist lui Dan Merişca, îi datorează mult din cariera lor lui Dan. Legendele care circulă spun că a făcut bine şi după. Nu doresc să intrăm acum în legenda de metafizică. Toţi cei ce l-au cunoscut s-au simţit ataşaţi de an. Nu era genul care să supere, chiar dacă îţi spunea o critică pe faţă, ţi-o spunea cu cea mai bune intenţii şi atunci îţi era de folos. Sufletul lui bun cred că încălzeşte şi acum o parte din celor din Quasar sau celor care trec prin Casa Studenţilor. Chiar îmi aduc aminte că, în vremea în care era ministru a tineretului, Alexandru Mironov, spunea că ar trebui ca denumirea Casei de Cultură a studenţilor din Iaşi ar trebui să fie ,,Dan Merişca”. Toate celelalte case de cultură din alte părţi au o denumire, cea din Iaşi nu are.

academician dr. Cristian Bodnărescu

Sursa: Ziarul Universul

Rubrica Eroii rock-ului

2008-08-02T13:37:00.000-07:00

CARGO- ŞI FOCUL SE APRINDE

Câteva zeci de oameni mai participă în marile oraşe la comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989. Din ce în ce mai puţini sunt acei ce-şi mai amintesc… Mişcarea rock hard şi heavy metal a avut un rol semnificativ în revoluţie. Rock-erii sunt cei care o cântă, cei ce s-au întors în ţară după revoluţie, cei care au căzut răpuşi de gloanţe în primele rânduri. Primul mort al revoluţiei este vocalul grupului Interval. Phoenix s-a întors pentru a ţine un concert, CARGO a scos ,,1989”, încă dinainte de acel decembrie fierbinte, iar în cimitire, pe crucile eroilor revoluţiei, scrie: ,,ROCK-ER”.
Formaţia ,,Pro Musica” a scos singel-ul ,,Timişoara” pe disc de vinil. Versurile vorbesc prin însemnătatea lor: ,,Noi nu plecăm, noi vrem să fim/ Nu suntem laşi, nu suntem hoţi!/ Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi/ Noi nu plecăm, noi nu murim!” A fost multiplicat de firma ,,FEW Records” în Viena şi de ,,MULTIPRES Co” din Timişoara. Pe o faţă discul este înregistrat în limba română iar pe cealaltă faţă, în engleză.
Vă prezint în continuare un interviu luat liderului grupului vechi de 23 de ani, CARGO, Adrian Bărar.

Am fost nişte rebeli care au luptat pentru libertate

Cristian Bodnărescu: Când şi sub ce împrejurări s-a înfiinţat grupul CARGO?
Adrian Bărar: ’85 spre ’86. Eu am avut o trupă care se numea ,,Autostop”, şi adoptam stilul new-wave. La un moment dat, mi-am pus eu în gând să fac o altă trupă, deoarece mi se părea că nu se face o cuminicare cu publicul, cu tot ce ne-nconjoară. Mi-am ales nişte băieţi şi am plecat la drum după un an, dar nu a fost aşa uşor cum o spun eu. Primii ani au fost de căutări chiar şi la CARGO.

Cristian Bodnărescu: Care era componenţa primului tău grup, Autostop?
Adrian Bărar: Eram un trio alcătuit din: Mircea Nedelcu, Mircea Jebelean şi Adrian Bărar. Mircea Nedelcu cânta la ghitară bas şi voce. În prezent, el are mai multe proiecte, cântând la ghitară, clape şi voce în Timişoara. Mircea Jebelean cânta la tobe. El acum este în Austria. Este pasionat de desen, practicând şi sculptura. Al treilea membru eram eu, ghitaristul.

Cristian Bodnărescu: Care a fost componenţa de început CARGO?
Adrian Bărar: Tavi Iepan- ghitară electrică, Carol Bleich- tobe, Tibi Gajdo- bas, Adrian Bărar- voce, Dinel Tolea- clape.

Cristian Bodnărescu: Care este actuala formulă CARGO?
Adrian Bărar: Eu la ghitară, Alin Achim la bas, Cristi Pup la clape, Tavi Pilan la tobe şi Adrian Igrişan Baciu la voce.

Cristian Bodnărescu: Ce stil muzical a marcat începutul grupului CARGO şi ce stil adoptă el în prezent?
Adrian Bărar: Rock hard&heavy, cu etno şi influenţe balcanice. Acesta este stilul care a fost, a rămas şi va rămâne.

Cristian Bodnărescu: Pentru ce luptă CARGO şi ce scop urmăreşte de atâţia ani?
Adrian Bărar: Am fost şi am rămas nişte rebeli ce luptă pentru libertate, incluzând-o pe cea de exprimare, şi pentru tot ceea ce poate îmbunătăţi viaţa.

Cristian Bodnărescu: CARGO a fost prima formaţie care a anticipat revoluţia?
Adrian Bărar: Da. Mai este şi nemulţumirea fiecăruia dintre noi manifestată voalat pe vremea odiosului.

Cristian Bodnărescu: Ce rol a jucat formaţia CARGO în Revoluţia din 1989?
Adrian Bărar: Noi aveam sala de repetiţii peste drum, vis-a-vis de casa lui Laszlo Tokes. Am participat, am fost revoluţionari, fiind rebeli. Nu am cerut însă certificate de revoluţionari. Acum, toată lumea susţine că a fost în balconul Operei. Tot centrul Timişoarei ar trebui să încapă în acel balcon daca cele spuse de oameni s-ar adeveri.

Societatea de azi e deficitară

Cristian Bodnărescu: Ce efecte a avut revoluţia în modificarea socialului? Cum vezi societatea actuală?
Adrian Bărar: Păi nu e bine. Nu e aşa cum trebuie să fie. Pot simţi asta la fel ca orice om.

Cristian Bodnărescu: Totuşi, revoluţia a avut un rol benefic pentru libertate şi mişcarea heavy metal?
Adrian Bărar: Bineânţeles. Noi, în general, îţi spun, am umblat în toată ţara. Lumea vine să plătească bilete, să asculte rock. Nu este mediatizat. Tu eşti printre cei mai importanţi jurnalişti ce promovează rock-ul. Totuşi, nu pe toate posturile vei asculta rock. În schimb, la spectacole e cu totul altceva.

Cristian Bodnărescu: Cum era să fii membru CARGO înainte de ’89 şi cum este să fii în prezent?
Adrian Bărar: Este mai bine în prezent.

Cristian Bodnărescu: Regimul comunist a încercat să vă înnăbuşe?
Adrian Bărar: Da, era promovată prostia colectivă, la fel ca şi acum, în mare parte.

Cristian Bodnărescu: Cum reuşeşti să te menţii liderul şi ghitaristul trupei vreme de 23 de ani de zile?
Adrian Bărar: Eu am făcut trupa de la A la Z. Am participat nu doar cu ghitara, ci cu tot sufletul. Ca ghitarist mi-este uşor, dar ca lider, greu.

Cristian Bodnărescu: Care sunt albumele voastre scoase şi ce impact au avut ele?
Adrian Bărar: Prima producţie a fost înregistrată în Franţa. Este un single pe vinil, ce conţine 2 piese. A fost prima producţie serioasă care a apărut în ţară. A fost înregistrată la Paris, la studioul de rock ,,Melody”.
,,Povestiri din gară” l-a urmat, fiind jumătate înregistra în Franţa, jumătate în România. Albumul a fost scos în mai multe serii, fiind un produs: Electrecord, Est&art şi Mediapro Music.
,,Destin” este numele albumului ce l-a precedat.
Lucrarea făcută împreună cu membrii Coralei religioase de pe lângă Catedrala din Timişoara se numeşte ,,Cântece şi obiceiuri de iarnă”.
,,Ziua vrăjitoarelor” a avut parte de numeroase reeditări.
,,Spiritus Sanctus” a avut parte de un turneu de promovare în 20 de oraşe.
,,CARGO XXII” este ultimul disc scos.

Cristian Bodnărescu: Care este motivul pentru care fostul vocal CARGO, Ovidiu Ioncu, a părăsit formaţia?
Adrian Bărar: Nu i-a plăcut viaţa din România şi a plecat pentru una mai bună, în Australia. Noi nu ne-am certat şi nu am avut probleme de înţelegere. Nu ne-a scris sau telefonat. Nu ştim nimic de el, ce face. Probabil că vom şti mai multe atunci când vom lua legătura cu el. A plecat definitiv.

Cristian Bodnărescu: Îţi este greu să împarţi muzica cu restul ocupaţiilor? Ce hobbyuri ai?
Adrian Bărar: Din muzică trăim. Restul ocupaţiilor nu există. Când avem timp liber încercăm să ne relaxăm cu hobby-urile noastre. Ale mele sunt cam costisitoare… Îmi plac maşinile şi am un Land Rover- Free Lander.

Cristian Bodnărescu: Care este mesajul CARGO?
Adrian Bărar: Mesajul nostru este: ,,Să cânţi aşa cum trăieşti şi să trăieşti aşa cum cânţi.”

academician dr. Cristian Bodnărescu

Sursa: Opinia Studenţească

Izvorul tămăduitor Nicolina

2008-07-31T04:57:00.000-07:00

Acest sfârşit de săptămână marchează un eveniment important pentru cetăţenii cartierului Nicolina. Chiar dacă nu a fost realizată din bani europeni, apa proaspătă a ,,Izvorului Nicolina” curge din belşug croindu-şi albia pe strada Bradului, spre desfătarea copiilor şi a mulţimii adunate.
Sâmbătă 26 iulie la ora 0 am apelat serviciile RAJAC, informându-i de binecuvântarea ce o aduce noul izvor în aceste zile toride. A răspuns o doamnă, puţin iritată cred de îndrăzneala mea de a deranja la această oră târzie: ,,Da. Bine. Mulţumim.” Şi noi mulţumim! Cine va plăti pierderile? Tot cetăţeanul derutat şi pasiv?
Văzând că nu vine nimeni şi trecuseră deja mai multe ore, m-am gândit să înregistrez câteva secvenţe în care se pot observa data şi ora. Aşteptarea a fost lungă… Abia pe la orele 14-15 au venit câţiva muncitori.
Mai bine de o jumătate de zi, Strada Bradului a fost ,,Locul unde nu s-a întâmplat nimic”. Oamenii treceau senini, cei de la RAJAC visau frumos… doar izvorul curgea netulburat. Se pare că avem nu unul, ci mai multe locuri sadoveniene unde nu se întâmplă ceva.

academician dr. Cristian Bodnărescu

Ajutaţi-o pe Liudmila

2008-07-31T04:02:00.000-07:00

La finele anului trecut, Liudmila Ialău a fost diagnosticată cu nod la glanda tiroidă. Recent operată la Institutul Oncologic din Chişinău, ea necesită un tratament care-i poate spori şansele de a trăi. Asigurarea medicală din Republica Moldova nu poate acoperi cheltuielile implicate.

S-a prezentat la mine doamna Ialău Liudmila din Republica Moldova cu o formă de cancer tiroidian. I s-a practicat tiroidectomia, dar starea generală şi implicaţiile ulterioare ale evoluţiei bolii sunt discutabile, în general defavorabile, drept pentru care mi-a solicitat să urmeze tratamentul cu interfitron şi hilt. Având în vedere cheltuielile extraordinare presupuse de acest tratament va trebui să fie susţinută din punct de vedere financiar pentru că tratamentul este extrem de costisitor; eficient, dar în acelaşi timp şi deosebit de costisitor. Şansele de supravieţuire după tratament cresc de la 20% cât asigură medicina contemporană, medicina alopatică, până la 70% prin tratament ecologic prin interfitron şi hilt. Sperând că apelul meu o va ajuta să obţină fondurile necesare pentru a se trata, vă mulţumesc şi vă solicit în numele ei dar şi al meu să ne sprijiniţi. Să vă dea Dumnezeu gândul cel bun!

(Medical Center Themis Art)

Liudmila Ialău a militat împotriva comunismului, susţinând românismul, fiind preşedintele Organizaţiei Municipale a PSL vreme de mai mulţi ani. A fost arestată datorită convingerilor sale şi a sacrificiului făcut pentru noi, românii. Acum ea are nevoie de ajutorul nostru, a românilor, pentru care şi-a dăruit scopul vieţii.
Cu suma de 7.000 LEI Liudmila Ialău şi-ar putea acoperi cheltuielile şi datoriile pricinuite de boală. În acest scop a fost deschis contul umanitar BCR la care aşteptăm contribuţiile voastre:

Cod IBAN: RO26RNCB0175102605240001