Noi înaintam prin bombe şi gloanţe iar oamenii fugeau
Cristian Bodnărescu: Povestiţi întâmplările din al doilea război mondial.
Ilie Drob: Am plecat în evacuare de la casa mea din Capu Codrului- Suceava în Oltenia. Din Oltenia am luat calea Bucureştilor, în armată. Am făcut instrucţiunea şi armata în pădure, Pantelimon. Am făcut garda pentru mai multe interprinderi şi de acolo m-am întors înapoi, în cazarmă. Fiind situaţia conflictuală, de război, nu ştiam bine unde ne vom duce şi dacă vom mai prinde un răsărit de soare. Nu-mi pot imagina ce deznodământ a urmat… comunismul! Comuniştii aveau ciudă pe jandarmi şi am avut o viaţă foarte grea sub jugul lor, mai ales privitor la locul de muncă. Eu eram jandarm înaintaş când am plecat pe front. Mai bine era pe front decât în ţară aici, comuniştii urându-ne. În război am fost de gardă, ocupându-mă de prizonieri însă şi înaintaş pe front.
O mină a explodat în spatele meu
Mă aflam în Cehoslovacia. Împreună cu un camarad vegheam împotriva inamicilor, când doi s-au furişat în spatele nostru şi au aruncat cu o grenadă. Aproape nici n-am simţit, dar o schijă mi-a perforat plămânii. Am avut noroc de un subofiţer de-al nostru care a văzut inamicii şi i-a împuşcat pe amândoi cu o mitralieră, el mi-a salvat viaţa! Rănit fiind m-au adus în ţară, la spital, însă nu puteam sta prea mult ştiind că ţara are nevoie de mine. M-am refăcut repede şi m-am dus să ţin garda la intreprinderi. Am fost la un depozit de muniţii în Ilfov, apoi am păzit o navă de prizonieri. Când m-am întors am fost decorat!
Statul birocrat postcomunist nu îşi respectă eroii
Îmi amintesc aceste întâmplări ca şi cum se derulează în faţa ochilor acum pentru întâia oară! Nu pot crede cum aceşti copii ai ţării nu m-au respectat, riscâncu-mi viaţa pentru ei. Nu am avut toate drepturile, nu mi-au fost respectate. Au oferit altora banii mei şi pensia de veteran mulţi ani nu am primit-o. M-am adresat la o serie de instituţii însă am întâlnit prostia, batjocura şi birocraţia în picioare! Nimeni nu mişca un pai să mă ajute, toţi mă trimiteau de la unul la altul. În timp ce unii se îmbogăţeau, un erou al ţării era sărac şi nici nu primea puţinii bani meritaţi. Am sperat ca după ce ne-am eliberat de urâta alianţă cu ruşii, ceea ce a însemnat comunismul, când i-am părăsit pe nemţi, să fie mai bine, însă multe lucruri nu s-au schimbat nici acum.
Cristian Bodnărescu: Cum trăim acum faţă de trecut şi ce sfaturi oferiţi tinerei generaţii?
Ilie Drob: Acum trăim mai bine faţă de trecut, însă nu-mi place un lucru: lipseşte credinţa! Lumea s-a stricat din pricina televizorului, nu-mi mai place. Acolo sunt doar prostii care nici nu merită a fi văzute.
Într-adevăr, gânditorii chinezi afirmau că televizorul este unealta prostului, înăbuşind cărţile. Mă bucur personal pentru oferirea acestui material în zilele noastre într-o ţară manelizată, fără conştiinţă naţională. Trăiască România! Trăiască eroii naţionali!
academician Cristian Bodnărescu
Sursa: Nationalist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu