
Mă plimbam pe o străduţă din Suceava împreună cu un prieten medic, amândoi purtând haine negre şi plete, însă prietenul meu, pe nume Cătălin, purta şi barbă, eu nu. Cum mergeam noi uite că ne pomenim cu o bătrânică alergând către noi:
- Da’ stai Părinti, câ am şiva sâ-ţ’ zâc! Uiti şi-i, io am păcătuit în viaţa asta şî vreu sâ-mi dai o binecuvântari!
- Fii binecuvântată Fiica mea, îi spune Cătălin (cel cu barbă)
- Vai tari-ţ mulţămesc Părinti! Spune băbuţa, după care îi pupă amândouă mâinile.