Literatura română între ieri și azi

Istoria literaturii române

George Călinescu, autorul primei Istorii a Literaturii române (editată în anul 1941), menționa criteriile ce au stat la baza scrierii acestei capodopere: "Cartea formează pentru mine o realitate transcendentă, iar biografiile le-am scos din documente, nu din experienţa directă." Astfel, criticul explică palpabil modul în care a realizat o adevărată valoare a literaturii, care va rămâne în timp; ce a fost şi continuă să lumineze literatura în toată plinătatea ei. "Indiferenţa pentru cauzele fizice ale operelor a făcut să nu urmăresc deloc statutul personal al scriitorilor", spune George Călinescu.

Astfel, autorul e cel ce va vizita cu ardoare cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburatorul, citindu-i revista în cadrul lui. Or, Sburătorul a fost o revistă periodică literar-artistică, apărută la București sub conducerea lui Eugen Lovinescu, în două serii: 19 aprilie 1919 - 7 mai 1921 și martie 1926 - iunie 1927. Revista își propunea să promoveze scriitorii tineri și o literatură întemeiată pe teoria sincronizării și a împrumuturilor culturale. În jurul ei s-a constituit cenaclul „Sburătorul”, care a funcționat până după moartea lui Lovinescu. Printre colaboratori se număra, pe lângă George Călinescu și Tudor Vianu, Perpessicius, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Gheorghe Brăescu, Ion Barbu. Mai mult ca atât, Geoge Călinescu a avut şi un alt model intelectual în persoana lui Vasile Pârvan: istoric, arheolog, epigrafist și eseist român, membru titular (din 1913) al Academiei Române. Vorbind despre raportul scriitorului cu viaţa, George Călinescu nuanța această dilemă a artistului, cea de a rămâne în "turnul său de fildeş" sau de a coborî în vâltoarea vieţii; astfel încât, criticul explica şi aprecia ca drept oportună fiind supunerea vieţii- creaţiunii. "Creatorul trebuie să fie lăsat să trăiască, dar, în acelaşi timp, să fie învăţat să se întoarcă asupra lui însuşi, făcându-şi propriul lui subiect obiect de contemplare... Ziua priveşte lumea în contingenţa ei, iar noaptea, în absolut... Un mare scriitor, chiar vinovat sub aspect civic, rămâne un mare scriitor", scria G.Călinescu. Trecerea de la foiletonul de ziar în firida istoriei literare şi apoi a cărţilor de lectură şi a manualelor şcolare e mult mai anevoioasă decât s-ar putea închipui. Nu voi elucida, în acest cadru de analiză, o istorie cronologizată a criticii literare româneşti vizavi de celelalte istorii, care au urmat după anul 1941, anume după cea a lui George Călinescu, deşi cunoaştem o literatură privită din punct de vedere manolescian, una critică, precum o face criticul literar Nicolae Manolescu- Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, urmând criticii literari români: D.Zoe-Buşulenga, Alexandru Piru, Al.Rossetti, I.Negoiţescu, Dumitru Micu, Al.Philippide, Ioan Dodu Bălan etc.

Istoria literaturii române contemporane

Continuând să realizăm o ochire retrospectivă asupra criticii literare şi istoriei acesteia, vom sesiza că în anul 1926 Eugen Lovinescu publică primul volum din Istoria literaturii române contemporane. (Primul volum apare în anul 1926, iar cel din urmă, având ca obiect dramaturgia — în 1929.) În 1937 apare Istoria literaturii române contemporane (compendiu). Eugen Lovinescu a fost un critic literar ilustru, pasionat de studiile clasice, profesor de latină al liceului „Matei Basarab” din Bucureşti. Nu a reuşit să urce mai sus de postul de profesor de liceu, rivalul său cel mai aprig fiind printre alţii Garabet Ibrăileanu. Adolescent retras, de o inflexibilitate morală uimitoare, Eugen Lovinescu a găsit încă din tinereţe pasiunea mistuitoare de a scrie, de a comenta şi de a se regăsi în observaţiile asupra operelor altora. Şi-a susținut doctoratul în Franţa, sub supravegherea lui E. Faguet şi a scris febril, cu o etică a muncii greu egalată de alt critic român. Are volume de critică, memorialistică, beletristică. A organizat şedinţele cenaclului „Sburătorul” şi a condus revista omonimă, promovând talente şi intuind viitoarele stele ale literaturii sale contemporane. A scris două mari lucrări de sinteză: „Istoria civilizaţiei române moderne” şi „Istoria literaturii române contemporane”, prin care a introdus teorii seducătoare, de o mare ascuţime polemică, despre evoluţia culturii autohtone. A adoptat teoria sincronismului. Eugen Lovinescu propune în monumentala sa lucrare, „Istoria civilizaţiei române moderne” o teorie specială, al cărei scop declarat este să faciliteze evoluţia spiritului românesc, „Teoria sincronismului”. Ea presupune împrumutul elementelor de originalitate de la alte culturi, evoluate, care dau tonul „spiritului timpului”. Această imitaţie, care nu se doreşte servilă, trebuie să fie urmată de crearea unui specific naţional, în tonul atmosferei culturale europene. Astfel, culturile mici se sincronizează cu cele mari şi prin efortul creatorilor autohtoni, acumulând în formele asimilate fonduri proprii. Această teorie se opune tradiţionalismului, fără a refuza valorile naţionale. Eugen Lovinescu se opune sămănătoriştilor sau poporaniştilor. El doreşte următoarele: - trecerea de la o literatură cu tematică preponderent rurală la o literatură de inspiraţie urbană , - cultivarea prozei obiective, - evoluţia poeziei de la epic la liric, - intelectualizarea prozei şi a poeziei, - dezvoltarea romanului analitic. Astfel, plecând de la intenţia sincronizării gustului estetic al tinerimii cu adevăratul stadiu de evoluţie a literaturii noastre contemporane, d-sa a introdus valorile noi consacrate unanim criticii literare, dând, de pildă, locul cuvenit dlor T. Arghezi şi Ion Barbu. Istoria Literaturii româneşti contemporane Nicolae Iorga este primul istoric al nostru care îndeplineşte toate condiţiile unui adevărat istoric literar, fiind în măsură să scrie Istoria literaturii româneşti integral. Introducere sintetică, Bucuresti, 1929. În cea de-a treia perioadă a activităţii de critic şi istoric literar, N.Iorga scrie Istoria Literaturii româneşti contemporane, partea I (1867-1890) şi Partea a doua, In căutarea fondului (1890-1934), Bucureşti, 1934.

O altfel de istorie a literaturii române contemporane

O altfel de istorie a literaturii române contemporane, editată la editura Singur, în 2013, este un proiect de amploare, desfăşurat în mai multe etape. De la bun început, acest proiect a avut parte, odată cu mediatizarea lui, de o un număr mare de opinii pro şi contra. Unii scriitori s-au crezut prea măreţi de a participa în cadrul acestui proiect, inclusiv financiar, or, editarea cărţii a fost realizată în afara bugetului statului. Mai mult chiar, alţii au refuzat să accepta ideea de a privi literatura română actuală dintr-un astfel de unghi de vedere, vizavi de cel acceptat în mare, însă ,cu acelaşi succes, cei receptivi în creaţie şi nu numai, au acceptat că apare aşa ceva în istoria culturii române. Astfel, în anul 2013, la editura Singur, apar primele două volume ale acestei capodopere, iar la începutul anului 2014 apare şi ultimul volum, sub îngrijirea criticilor: Ştefan Doru-Dăncuş, George Coandă, Vali Niţu, Dan Şalapa, Grigore Timoceanu, George Terziu. Selecţionarea autorilor a fost riguroasă, astfel încât din cei peste 1000 autori, literaţi/ oameni de litere, au fost admişi spre a fi publicaţi în această lucrare 60 de scriitori, ce reprezintă astăzi universul spiritual, literar, desăvârşit al literaturii române contemporane. Astfel, printre personalităţile consemnate în prezenta istorie a literaturii, figurează în volumul trei al prezentei Istorii Cristian Bodnărescu (poet şi academician). El apare al doilea în ordine alfabetizată, după Liviu Antonesei, un cunoscut scriitor postmodernist. Am atestat aceasă alfabetizare în toate cele trei volume, or, autorii au decis să elaboreze o astfel de istorie a literaturii române actuale fără a -şi întemeia deciziiile şi preferinţele pe anumite stiluri sau curente literare. Lucrarea este un amalgam veritabil enciclopedist, o nouă concepere a literaturii, în care purcedem la lecturarea unei alte istorii, autorii ei începând a fi editaţi din anii '80. De la hai-ku la autobiografie , de la vibraţia culorilor la alte elemente de broderie în scrisul românesc, Istoria literaturii este un conglomerat de biografii pline de demnitate, muncă asiduă, transparenţă şi viitor autoricesc. Este un sumar de critici prolifice ale celor mai exegeţi critici literari, academicieni, atât din România, cât şi din Republica Moldova, membri de onoare ai Academiei Române, poeţi, oameni de artă: Grigore Timoceanu, George Roca, Ionuţ Caragea, Mihai Cimpoi, Cristian Alexandrescu, Adrian Enache, Sorin Alexandru Şontea,Traian Vasilcău etc.    

Poetul Cristian Bodnărescu în contextul literaturii române contemporane

Studiul asupra acestui palmares spiritual mi-a oferit posibilitatea de a a-l regăsi pe poetul Cristian Bodnărescu ca fiind cel mai tânăr poet, la ora actuală, în literatura română contemporană. Este plină de paradoxuri activitatea deosebit de accentuată a acestui om de litere, care în anul 2012 primeşte Trofeul Treptele succesului pentru întreaga carieră, repet, întreaga carieră, la emisiunea cu acelaşi nume, difuzată pe canalul Curier TV. La numai 29 ani, Cristian Bodnărescu anunţă, dar şi încheie un bogat tărâm de muncă asiduă, tenace, titanică prin primirea Titlului de Honoris Cauza, decernată domniei sale de către Academia de Studii Înalte din Iaşi, devenind astfel şi deputat în cadrul Camerei deputaţilor a ASI. Cristian B. este autorul celui mai mare poem romantic din lume, apărut la editura Renaissance în anul 2009, elogiat şi prezentat în cadrul emisiunii Miezul zilei la TVR 1 şi Televiziunea Română Internaţională. Poetul romantic CB figurează în antologiile contemporane, precum "Cuvântul în timp" ori "Hai Hui" editate de Singur şi Grinta. Omul de litere Bodnărescu este intervievat de acad. George Roca din Sydney, materialul apărând în ziarul "Curentul Internaţional" și în cartea "De vorbă cu stelele". În anul 2013 figurează în Dicţionarul autorilor români contemporani, dicţionar ce reprezintă mişcarea românească după anul 1923. Prestigioasa Editură "Naţiunea", având ziarul cu același nume din 1881, îl încadrează pe poet în volumul II al crestomaţiei "Cu patria în suflet". Anul 2013 este pentru omul de litere Cristian Bodnărescu remarcabil prin lansarea Istoriei literaturii române- O altfel de istorie a literaturii române contemporane, în care este recunoscut ca unul din cei mai importanţi 60 de scriitori români contemporani. În 2014 este prezent în crestomațiile "Nemuritorii cuvintelor" și "Iubirea dincolo de vis", volume apărute sub îngrijirea mișcării "Popasuri Culturale Românești", versurile-i de o încărcătură filosofică relevând spiritul românesc.  

Lilia Manole