Adrian Bărar – concert de rock în Rai

 

Am ajuns şi aici, dragul meu prieten Adrian... Tu să ne aştepţi alături de Îngeri, cântând în Ceruri la ghitara electrică!

L-am cunoscut pe Adrian Bărar în noaptea dintre anii 2003 – 2004, când am serbat anul nou la restaurantul Orizont din Iaşi, alături de colegul meu de cenaclu, Cristian Bodnărescu şi restul trupei Cargo.

Liderul fondator al trupei, Bărar, a vorbit mute cu Bodnărescu; aşa cum se întâmplă între artişti. A rămas că ne va căuta ulterior, noi având unele rezerve; Adrian nemaioferind niciun interviu până atunci. Totuşi... la câteva zile, l-a sunat pe Cristian şi s-a realizat articolul pe care vi-l propun în continuare, conţinând unul din cele 3 interviuri oferite de liderul grupului.

Noi ne-am mai întâlnit de câteva ori la Vama Veche şi pe la concerte de heavy metal. Adrian Bărar a fost ulterior decernat cu ordinul Meritul Cultural de preşedenţia României, devenind şi cetăţean de onoare al municipiului Timişoara.

Eu nu pot decât să aştept revederea la un nou concert de rock, dragă Adi! Haideţi să vedem în cele ce urmează ce ne transmite domnul Adrian Bărar (15 ianuarie 1960 – 8 martie 2021):

 

„CARGO- ŞI FOCUL SE APRINDE

 de Cristian Bodnărescu – Adrian Bărar

Câteva zeci de oameni mai participă în marile oraşe la comemorarea eroilor Revoluţiei din 1989. Din ce în ce mai puţini sunt cei ce-şi mai amintesc… Mişcarea rock hard şi heavy metal a avut un rol semnificativ în revoluţie.  Rock-erii sunt cei care o cântă, cei ce s-au întors în ţară după revoluţie, cei care au căzut răpuşi de gloanţe în primele rânduri. Primul mort al revoluţiei este vocalul grupului Interval. Phoenix s-a întors pentru a ţine un concert iar CARGO a realizat ,,1989″, încă dinaintea acelui decembrie fierbinte, iar în cimitire pe crucile eroilor revoluţiei, scrie: ,,ROCK-ER”.

Formaţia ,,Pro Musica” a lansat singel-ul ,,Timişoara” pe disc de vinil. Versurile vorbesc prin însemnătatea lor: ,,Noi nu plecăm, noi vrem să fim/ Nu suntem laşi, nu suntem hoţi!/ Chiar dacă ne-mpuşcaţi pe toţi/ Noi nu plecăm, noi nu murim!” A fost multiplicat de firma ,,FEW Records” în Viena şi de ,,MULTIPRES Co” din Timişoara. Pe o faţă discul este înregistrat în limba română iar pe cealaltă faţă, în engleză. Vă prezint în continuare un interviu luat liderului grupului vechi de 42 de ani, CARGO, Adrian Bărar.

 

Am fost nişte rebeli care au luptat pentru libertate

Cristian Bodnărescu: Când şi sub ce împrejurări s-a înfiinţat grupul CARGO?

Adrian Bărar: ’85 spre ’86. Eu am avut o trupă care se numea ,,Autostop”, şi adoptam stilul new-wave. La un moment dat, mi-am pus eu în gând să fac o altă trupă, deoarece mi se părea că nu se face o cuminicare cu publicul, cu tot ce ne-nconjoară. Mi-am ales nişte băieţi şi am plecat la drum după un an, dar nu a fost aşa uşor cum o spun eu. Primii ani au fost de căutări chiar şi la CARGO.

Cristian Bodnărescu: Care era componenţa primului tău grup, Autostop?

Adrian Bărar: Eram un trio alcătuit din: Mircea Nedelcu, Mircea Jebelean şi Adrian Bărar. Mircea Nedelcu cânta la ghitară bas şi voce. În prezent, el are mai multe proiecte, cântând la ghitară, clape şi voce în Timişoara. Mircea Jebelean cânta la tobe. El acum este în Austria. Este pasionat de desen, practicând şi sculptura. Al treilea membru eram eu, ghitaristul.

Cristian Bodnărescu:  Care a fost componenţa de început CARGO?

Adrian Bărar: Tavi Iepan- ghitară electrică, Carol Bleich- tobe, Tibi Gajdo- bas, Adrian Bărar- voce, Dinel Tolea- clape.

Cristian Bodnărescu: Care este actuala formulă CARGO - 2004?

Adrian Bărar: Eu la ghitară, Alin Achim la bas, Cristi Pup la clape, Tavi Pilan la tobe şi Adrian Igrişan Baciu la voce.

Cristian Bodnărescu: Pentru ce luptă CARGO şi ce scop urmăreşte de atâţia ani?

Adrian Bărar: Am fost şi am rămas nişte rebeli ce luptă pentru libertate, incluzând-o pe cea de exprimare, şi pentru tot ceea ce poate îmbunătăţi viaţa.

Cristian Bodnărescu: CARGO a fost prima formaţie care a anticipat revoluţia?

Adrian Bărar: Da. Mai este şi nemulţumirea fiecăruia dintre noi manifestată voalat pe vremea odiosului.

Cristian Bodnărescu: Ce rol a jucat formaţia CARGO în Revoluţia din 1989?

Adrian Bărar: Noi aveam sala de repetiţii peste drum, vis-a-vis de casa lui Laszlo Tokes. Am participat, am fost revoluţionari, fiind rebeli. Nu am cerut însă certificate de revoluţionari. Acum, toată lumea susţine că a fost în balconul Operei. Tot centrul Timişoarei ar trebui să încapă în acel balcon daca cele spuse de oameni s-ar adeveri. Societatea de azi e deficitară

Cristian Bodnărescu: Ce efecte a avut revoluţia în modificarea socialului? Cum vezi societatea actuală?

Adrian Bărar: Păi nu e bine. Nu e aşa cum trebuie să fie. Pot simţi asta la fel ca orice om.

Cristian Bodnărescu: Totuşi, revoluţia a avut un rol benefic pentru libertate şi mişcarea heavy metal?

Adrian Bărar: Bineânţeles. Noi, în general, îţi spun, am umblat în toată ţara. Lumea vine să plătească bilete, să asculte rock. Nu este mediatizat. Rock-ul are noroc de oameni de calitate, grei, aşa cum eşti tu. Tu eşti printre cei mai importanţi jurnalişti ce promovează rock-ul. Totuşi, nu pe toate posturile vei asculta rock. În schimb, la spectacole e cu totul altceva.

Cristian Bodnărescu: Cum era să fii membru CARGO înainte de ’89 şi cum este să fii în prezent?

Adrian Bărar: Este mai bine în prezent.

Cristian Bodnărescu: Regimul comunist a încercat să vă înnăbuşe?

Adrian Bărar: Da, era promovată prostia colectivă, la fel ca şi acum, în mare parte.

Cristian Bodnărescu: Cum reuşeşti să te menţii liderul şi ghitaristul trupei vreme de atâţia de ani de zile?

Adrian Bărar: Eu am făcut trupa de la A la Z. Am participat nu doar cu ghitara, ci cu tot sufletul. Ca ghitarist mi-este uşor, dar ca lider, greu.

Cristian Bodnărescu: Care sunt albumele voastre scoase şi ce impact au avut ele?

Adrian Bărar: Prima producţie a fost înregistrată în Franţa. Este un single pe vinil, ce conţine 2 piese. A fost prima producţie serioasă care a apărut în ţară. A fost înregistrată la Paris, la studioul de rock ,,Melody”.
,,Povestiri din gară” l-a urmat, fiind jumătate înregistrat în Franţa, jumătate în România. Albumul a fost scos în mai multe serii, fiind un produs: Electrecord, Est&art şi Mediapro Music. ,,Destin” este numele albumului ce l-a precedat. Lucrarea făcută împreună cu membrii Coralei religioase de pe lângă Catedrala din Timişoara se numeşte ,,Cântece şi obiceiuri de iarnă”. ,,Ziua vrăjitoarelor” a avut parte de numeroase reeditări. ,,Spiritus Sanctus” a avut parte de un turneu de promovare în 20 de oraşe. ,,CARGO XXII” este ultimul disc scos, urmat de maxi-singel-ul ,,Ca o stea”.

Cristian Bodnărescu: Care este motivul pentru care fostul vocal CARGO, Ovidiu Ioncu, a părăsit formaţia?

Adrian Bărar: Nu i-a plăcut viaţa din România şi a plecat pentru una mai bună, în Australia. Noi nu ne-am certat şi nu am avut probleme de înţelegere. Nu ne-a scris sau telefonat. Nu ştim nimic de el, ce face. Probabil că vom şti mai multe atunci când vom lua legătura cu el. A plecat definitiv.

Cristian Bodnărescu: Îţi este greu să împarţi muzica cu restul ocupaţiilor? Ce hobbyuri ai?

Adrian Bărar: Din muzică trăim. Restul ocupaţiilor nu există. Când avem timp liber încercăm să ne relaxăm cu hobby-urile noastre. Ale mele sunt cam costisitoare… Îmi plac maşinile şi am un Land Rover- Free Lander.

Cristian Bodnărescu: Care este mesajul CARGO?

Adrian Bărar: Mesajul nostru este: ,,Să cânţi aşa cum trăieşti şi să trăieşti aşa cum cânţi.””

A consemnat prof. Dumitru Conta

 

Odihna din urmă

 

Și mi-or face o colibă

Cu păreți înguști de lut,

Fără de ferești și ușă

Numai bine de-ncăput.

 

Acolo voi avé pace,

Și odihnă voi avé,

Sufletu-mi de dor uita-va,

Inima nu m-a duré.

 

Ș-apoi cine e în lume,

Acest dor să nu-l fi-avut

De-o colibă tăinuită

Cu păreți înguști de lut,

 

Unde să nu mai străbată

Nici prin uși, nici prin ferești

Durerea neîndurată

A vieții pământești?

 

Samson Bodnărescu

(27 iunie 1840 – 3 martie 1902)